Jesse Owens, omul care l-a sfidat pe Hitler. Sportivul a câștigat patru medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1936

Câteodată, singurul lucru care-ți rămâne de făcut în fața urii este să îi arăți cât de oribilă e. Deși asta nu-i ajută pe indivizii care o simt, cu ADN-ul putred, dar va veni în sprijinul celor care cred că se poate și altfel. Așa vor avea curajul necesar de a ridica vocea împotriva deversărilor de ură.

Jesse Owens, atunci în vârstă de 32 de ani, a mers la Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1936, cu multe gânduri în minte. Ce căuta el, un sportiv american de culoare, pe stadioanele unui popor care alesese un individ cu vizibile probleme psihice în fruntea Germaniei.

Pentru Hitler, Owens era inferior și degenerat

Din 1933, după moartea cancelarului Hindenburg, Hitler preluase titlurile de Fuhrer, cancelar și comandant suprem al armatei și pusese deja în mișcarea planul care avea să arunce Europa în pragul anihilării.

SUA și “bătrânul continent” au fost foarte aproape de a nu merge la Munchen, pentru Jocurile Olimpice, deoarece uriașul aparat nazist de propagandă inocula ideea că membri raselor non-ariene (non-albe și evreiești) erau inferiori și degenerați.

Jesse știa că nu se mai reprezintă doar pe el și steagul american la JO din Germania, ci ideea că toți oamenii, indiferent de rasă, preferințe sexuale sau religie, sunt și trebuie să fie egali. Nici în America lui dragă lucrurile nu stăteau mai strălucit pentru oamenii de culoare.

Chiar dacă, în 1933, președintele Roosevelt aprobase New Deal, o serie de programe, proiecte comunitare, reforme financiare și reglementări. Legea a oferit mai mult sprijin federal afro-americanilor decât oricând. Însă, chiar și așa, legislația și politicile New Deal au continuat să permită o discriminare considerabilă.

Jesse Owens câștigă patru medalii de aur sub ochii lui Hitler

Pe 3 august 1936, alergătorii de la 100 metri s-au aliniat la start. Adolf Hitler era în tribunele arenei din Munchen, gata să fie martor al unei noi victorii ariene. Însă un puști de 22 de ani, din Alabama, un oraș în care, în anii ’20, puteai fi linșat doar din cauza culorii pielii, nu era impresionat. Hitler era doar un om, ca și el, ca și alții.

Însă atmosfera de pe Olympiastadion era una tensionată, mai ales că era vorba despre proba regină a atletismului dintotdeauna, sprintul de 100 metri. Recordmen mondial, Jesse s-a uitat la compatriotul său calificat în finală, Ralph Metcalfe, iar apoi la reprezentantul gazdelor, Erich Borchmeyer.

În picioare avea revoluționarii pantofi de sport creați de frații Dassler, Rudolf și Adolf. Din piele veritabilă, aveau pe talpă mici țepi făcuți manual, pentru o mai bună aderență la suprafața de concurs. Peste ani, Rudolf avea să pună bazele firmei Puma, iar Adolf, celei Adidas.

Cursa de sprint pe distanța a 100 de metri a durat 10.3 secunde. Unele în care teoria lui Hitler a fost călcată, literalmente, în picioare. Jesse Owens, sportivul de culoare născut în Alabama, nepot al unui sclav, luase prima sa medalie olimpică de aur în patria nazismului.

Hitler, care, în prima zi a Jocurilor, strânsese mâna tuturor medaliaților cu aur, germani și finlandezi, plecase de la stadion când devenise clar că afro-americanul Cornelius Johnson va câștiga aurul la săritura în înălțime.

Hitler, în a doua zi de concurs, hotărâse, pentru a nu fi pus în situația de a strânge mâna unor sportivi de culoare sau evrei, nu a mai felicitat niciun medaliat cu aur. Însă, după cum Owens avea să confirme ulterior, a existat un mic schimb de amabilități între cei doi.

Bătăliile care contează nu sunt cele pentru medaliile de aur. Luptele din interiorul tău – cele invizibile, inevitabile, din interiorul nostru, ale tuturor - ele sunt cu adevărat importante Jesse Owens, multiplu medaliat cu aur la JO Munchen 1936

Jesse i-a zâmbit, cu liniștea omului care a șters pe jos cu ideologia unui dictator, s-a înclinat puțin, iar Hitler l-a salutat cu faimosul salut nazist, stând jos.

A doua zi, pe 4 august, Owens ia o nouă medalie de aur, de data aceasta la săritura în lungime. Îl învinge pe favoritul publicului, germanul Luz Long. Înainte de ceremonia de decernare a medaliilor, Luz l-a felicitat, sub privirile lui Hitler, ale acoliților săi, și a aproape 100.000 de spectatori, pe afro-american.

Pe 5 august 1936, Jesse se impune și în proba de 200 de metri, stabilind și un nou record mondial. Patru zile mai târziu, Owens, alături de ștafeta americană de la 4x100 de metri, a luat cea de-a patra lui medalie de aur.

Primire rece pentru Owens în America

Dacă între Hitler și Owens a existat un mic schimb politicos, după finala de la 100 de metri, iar spectatorii germani l-au aplaudat frenetic după ce stabilirea recordului mondial de la 200 de metri, atletul afro-american a avut parte de o surpriză neplăcută.

Franklin Roosevelt, președintele american, nu a recunoscut niciodată, public, victoriile lui Jesse Owens. Doar olimpicii albi au fost invitați la Casa Albă după JO de la Munchen, din 1936. Cei de culoare nu au fost recunoscuți de Casa Albă până în 2016, când președintele Barack Obama a invitat rudele sportivilor la un eveniment de celebrare a vieții și realizărilor lor.

Nu Hitler m-a ignorat, ci Roosevelt a fost cel care m-a ignorat. Președintele nostru nu mi-a trimis nici măcar o telegramă de felicitare Jesse Owens, multiplu medaliat cu aur la JO Munchen 1936

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google