Sainz recunoaște: ”Madring are nevoie de îmbunătățiri”

Prima întâlnire dintre Formula 1 și un circuit nou este aproape întotdeauna un experiment. Simulatoarele pot anticipa vitezele, nivelul de apăsare aerodinamică, solicitările asupra frânelor și chiar traiectoriile probabile. Dar este nevoie să intre monoposturile pentru a afla dacă desenul funcționează nu numai ca succesiune de viraje, ci și ca circuit de curse.

Madring pare să fi trecut foarte bine primul test, cel al turului rapid. Al doilea, mult mai important, vine în cursă.

Sainz: ”Trebuie să ne asigurăm că este un circuit bun și pentru cursă”

Carlos Sainz nu ascunde faptul că piloții s-au distrat la volan pe noua pistă. ”Pentru primul nostru Grand Prix, lucrurile merg foarte bine. Cred că tuturor piloților le place. Toți ne bucurăm de turul de calificare aici”, spune spaniolul. Dar imediat vine observația esențială: ”Trebuie doar să ne asigurăm că este un circuit bun și pentru cursă, nu doar pentru calificări”.

Și, da, are dreptate, pentru că un circuit spectaculos pentru pilot nu produce automat o cursă spectaculoasă pentru spectator. Virajele rapide, apropierea zidurilor și succesiunile tehnice pot crea un tur extraordinar atunci când pilotul este singur pe pistă. În cursă intervine însă problema aerului murdar, a poziționării monopostului din față, a zonelor de frânare și, mai ales, a existenței unor locuri în care două mașini pot aborda realist același viraj. Iar aici Sainz vede prima vulnerabilitate a Madring.

Virajul 5, marea oportunitate ratată?

Spaniolul identifică virajul 5 drept punctul asupra căruia ar trebui concentrată atenția. Mai mult, spune că ridicase problema încă înaintea debutului circuitului. ”Am sugerat deja, chiar înainte de începerea weekendului, acum un an, să se facă anumite modificări”, explică Sainz. Organizatorii ar fi avut însă rezerve legate de spațiul disponibil și au păstrat soluția actuală.

Problema este simplă. În opinia sa, acesta este practic singurul punct evident în care depășirea poate deveni realistă. ”Cred că știm cu toții că este singurul punct posibil de depășire. Așa că trebuie să găsim o modalitate de a-l face puțin mai ușor, să-l transformăm într-un punct de depășire mai clar”, spune el.

Nu înseamnă neapărat că virajul trebuie simplificat. Un punct bun de depășire presupune o combinație între o zonă suficient de lungă de accelerare, efectul aspirației, posibilitatea apropierii de monopostul din față și o frânare suficient de puternică pentru a crea o diferență reală între pilotul care atacă și cel care se apără. Dacă diferența de viteză la intrare este prea mică sau geometria virajului nu permite două traiectorii funcționale, depășirea devine extrem de dificilă, indiferent cât de spectaculos este turul individual.

Circuitele urbane aproape niciodată nu rămân neschimbate

Sainz nu consideră situația dramatică. Dimpotrivă, amintește că evoluția este aproape inevitabilă pentru o pistă nouă. ”Cred că toate circuitele de Formula 1 pe care le vizităm pentru prima dată sunt modificate, în special cele urbane”, spune el. Și, da, este un proces firesc.

Prima cursă produce date pe care nicio simulare nu le poate reproduce perfect. FIA și proiectanții pot analiza unde se formează plutonul, unde piloții pierd contactul aerodinamic, care sunt zonele cu vizibilitate insuficientă, cum funcționează barierele și unde poate fi modificată geometria fără compromiterea siguranței.

Sainz spune că piloții vor formula propuneri și că rămâne de văzut câtă flexibilitate există pentru implementarea lor.

270 km/h fără să vezi suficient de departe

Aspectul mai serios semnalat de pilotul spaniol este vizibilitatea. Comparația lui este directă: Jeddah și Baku. ”Să mergi cu 260–270 km/h pe o linie dreaptă pe care nu vezi nimic este cu siguranță o experiență care îți deschide ochii și te face să te întrebi puțin despre siguranța întregii situații”, afirmă acesta.

Iar aceasta este una dintre marile contradicții ale circuitelor urbane moderne. Zidurile apropiate creează senzația de viteză pe care circuitele permanente o reproduc greu. Pentru pilot, precizia necesară este enormă. Pentru televiziune, imaginile sunt spectaculoase. Dar zidurile elimină și câmpul vizual.

La 270 km/h, monopostul parcurge aproximativ 75 de metri în fiecare secundă. O diferență foarte mică de timp între momentul în care pilotul observă un obstacol și momentul în care reacționează poate însemna zeci de metri. Într-o zonă oarbă, problema nu este doar o eroare. Poate exista un monopost oprit, un incident sau resturi pe pistă pe care următorul pilot nu le poate vedea suficient de devreme. Iar acest lucru trebuie cumva eliminat.

FIA caută soluții, dar geometria rămâne geometrie

Sainz spune că FIA este conștientă de problemă și lucrează la sisteme suplimentare pentru protejarea piloților. Tehnologia poate ajuta enorm. Panourile luminoase, semnalizarea electronică și sistemele de avertizare din cockpit pot transmite informația despre un pericol înainte ca pilotul să îl vadă.

Dar există o limită. Niciun sistem electronic nu poate transforma o zonă fără vizibilitate într-una cu vizibilitate. De aceea, observația lui Sainz depășește cazul Madring. Formula 1 trebuie să decidă cât de departe este dispusă să împingă filosofia circuitelor urbane în care viteza și apropierea zidurilor sunt ingrediente fundamentale ale spectacolului.

Citește și

Lando Norris pleacă din pole la Madrid! Final spectaculos al calificărilor

Lando Norris pleacă din pole la Madrid! Final spectaculos al calificărilor

Antonelli, lider în FP3. Hamilton, accident

Antonelli, lider în FP3. Hamilton, accident

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google