INTERVIU EVENIMENT | Mare gimnastă a României: “Bela Karolyi m-a plesnit de m-a podidit sângele pe nas...”. Ce i-a reproșat că a făcut în timpul intonării imnului. "Era într-o fază de monstru"

Vocea Laviniei Agache calcă cu grijă, parcă într-un exercițiu la sol în care-i e teamă să nu iasă de pe saltea. În parte pentru că își caută cuvintele românești cu grijă, ca o balerină strecurându-se printre cuțite.

În parte pentru că vorbele au prostul obicei de a desface bandajele de pe rănile copilăriei. Adică cele care nu se vindecă niciodată pe deplin. Suntem altoiți pe ele. Așa că le ascundem sub o mulțime de albume cu amintiri fericite. Dar așa ajung temelie.

Lavinia Agache, amintire traumatizantă cu Bela Karolyi: "Nu am mai povestit asta niciodată"

Lavinia Agache a fost una dintre cele mai bune gimnaste ale României. Iar într-o țară cu Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Aurelia Dobre, Daniela Silivaș, Lavinia Miloșovici, Simona Amânar, Cătălina Ponor, Sandra Izbașa, acest lucru nu este deloc simplu. Și nici sec.

Campioană olimpică, Lavinia a fost cea care a învins-o pe Ecaterina Szabo, marea ei rivală și prietenă, de trei ori în finalele Campionatelor Naționale. În 1981, 1982 și 1983.

Însă, în turneele din afara țării, Szabo a luat mai multe medalii. Patru la Jocurile Olimpice din 1984, lucru pe care nu l-a reușit nici Nadia. Într-un timp măsurat doar în metalul distincțiilor, presiunea era uriașă. Comunismul strângea sportul ca un ghips turnat în jurul gâtului.

Sunt de notorietate metodele dure prin care antrenorii lotului național, fie că s-au numit Bela și Marta Karolyi, fie Mariana Bitang și Octavian Bellu, își corijau elevele. Într-un dialog cu Cristian Munteanu, Lavinia Agache a dezvăluit, în exclusivitate pentru iAMsport și presa din România, un astfel de moment.

Dialogul se derulează ca într-un cinematograf prăfuit, în care pelicula e racordată la vene.

Laviania Agache: “Bela Karolyi era furios, agitat”

Bună ziua, doamna Agache. Știu că e dis-de-dimineață în SUA și îmi e că o să vă stric...

Cristi, nu cred că mai poți, sinceră să fiu. Dar spune-mi, despre ce e vorba.

Știu la ce vă referiți. Condoleanțe! Ați suferit o pierdere mare.

Mulțumesc. Da, mama mea s-a stins din viață pe 21 decembrie 2023. Am stat în România pentru șase săptămâni. Acum sunt în SUA.

Tot despre America voiam să vă întreb. Ce s-a petrecut în 1981, în SUA, la ”Nadia Tour”? Știu că Bela Karolyi nu a fost tocmai entuziasmat, ca să folosesc un eufemism, de dumneavoastră.

Așa e. Dar tu de unde știi? Nu am mai povestit asta niciodată. Și mai ales, cât știi? Au trecut atât de mulți ani de atunci. Nici nu știu dacă e bine să mai aducem aminte acum despre acel episod.

• Lavinia Agache a concurat la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, Campionatele Europene. Deci forța ei psihică e indubitabilă. Și totuși simt că într-o tăietură de secundă a revenit la 13 ani. Semnul amintirilor definitorii

Poveștile acestea sunt întotdeauna relevante, pentru că sunt despre natura umană. Știu câte ceva, dar, desigur, nu atât de multe ca dumneavoastră.

Bine, o să-ți spun. Eram în Madison Square Garden, arena aceea foarte, foarte mare și faimoasă. Aveam 13 ani. Ne prezentau frumos, cu un reflector care ne urmărea și lumina pe fiecare în parte. Avea ceva magie momentul. Ni se cânta imnul, apoi treceam la încălzirea pentru concurs. Apoi, după ea, începea demonstrația...

Dar între cele două mergeați la vestiar, nu?

Da, ne-am întors acolo. A venit și domnul Bela (n.r. - Karolyi), care era într-o fază din asta... de monstru, era furios, agitat... Se simțea că nu era ceva în regulă.

Lavinia Agache: “Nu mă atingea niciodată”

Poate și pentru că știa că va fugi, rămâne, în SUA, cu Marta, iar copilul lor este în România (n.r. - soții Karolyi au părăsit țara pe 30 martie 1981). Însă tensiunea asta nu e o circumstanță atenuantă.

Da, cred că asta poate fi explicația. Bun, deci ne-a aliniat în vestiar și a început să ne critice. Pe fiecare în parte. Ce nu a fost bine, cum trebuia să fie, toate pe un ton răstit. Eu și cu Ecaterina Szabo eram cele mai micuțe de înălțime și stăteam mai la coadă.

După ce le-a caracterizat pe fete, cu vorbe dure, a ajuns și la mine. Și, dintr-o parte, mi-a tras o palma pe față... Dar să știți că eu eram favorita lui Bela. Nu mă atingea niciodată. Ba din contră, aveam o relație bună. Și mi-a plesnit așa o palmă, că n-o să uit niciodată!

• Cuvântul “palmă” e spus moale și dispare rapid, ca o pasăre rușinată într-un iarmaroc. Două fâlfâiri și e din nou în spatele coliviei. Nu e răzvrătire în ce spune Lavinia, e doar o imensă uluială. Ca și când te-ai trezit în dimineața de Crăciun și tu nu ai cadou sub brad

Dar care a fost motivul? Ce i s-a părut atât de revoltător?

După încălzire, cel mai probabil, noi mai trăgeam de costum, din diferite locuri, așa cum se întâmplă și acum. Sari, aterizezi, na… Nu toate lucrurile stau fixe pe tine.

Când a ajuns în dreptul meu a strigat: <Tu chiar atâta nesimțire poți să ai! Te scarpini în c_r în timpul imnului!? Rușine să-ți fie! Îți trădezi țara!>.

Ați apucat să-i spuneți motivul?

Am vrut, dar... nu aveai voie să vorbești. Nici să ridici ochii din pământ. Dacă te uitai la antrenor, spunea că nu ai respect. Cred că m-am gândit să nu fie și mai rău.

• Îmi dau seama că nu palma a uluit-o pe copila de 13 ani. Ci motivul ăsta absolut hilar, absurd și nedrept. Nimic nu doare într-un copil bun mai mult decât nedreptatea

Și v-ați dezmeticit până la concurs?

Nu am înțeles nici până în ziua de azi ce a avut cu mine. Apoi a plecat, iar eu am dat cu degetele pe obraz, lângă nas, pentru că am crezut sunt transpirată. Dar nu, îmi curgea sânge din nas. Mă lovise destul de tare.

Mi-am revenit, nu mi-am revenit, nu mai conta. Am șters sângele și am ieșit din nou în Madison Square Garden. Am făcut exercițiu. Nu-mi mai amintesc prea multe din el.

• Viața i se îngustase Laviniei ca bârna sub tălpi. Emilia Eberle, colega ei mai mare, avea să mărturiseacă peste ani că a vrut să se sinucidă din cauza bătăilor repetate ale lui Bela Karolyi. Acesta era sistemul croit atunci pentru a aduna medalii. Care, uneori, erau înnobilate de sângele curs pe obraji

"L-am întrebat de ce a făcut asta... mi-a spus că nu-și aduce aminte"

Ulterior, peste ani, l-ați întrebat pe Bela Karolyi despre ce a fost vorba?

Da, am vorbit cu el, în 1991, când ne-am întâlnit. L-am întrebat de ce a reacționat așa. Mi-a spus că nu-și aduce aminte.

Pentru o adolescentă de 13 ani nu a fost o experiență extrem de plăcută. La nicio vârstă nu e. Și, pentru că mă plăcea, am fost cu atât mai surprinsă. Însă învățăm în viață. Face parte din devenirea mea.

• Ce nu se poate spune în acest interviu e cât de mult a marcat-o palma pe Lavinia Agache. Dacă i-a născut frici, neîncredere, resentimente. Pentru că niciodată nu este vorba despre agresiune, ci despre urmări. Lavinia a continuat să câștige. În ciuda unei palme primită acum 43 de ani. Pe care <n-o s-o uit>. Câteodată, singura formă de răzbunare e memoria

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google