exclusiv Alina Dumitru, despre viitorul judoului românesc: ”Conducerea federației, dacă nu poate rezolva problemele, să lase pe alții”
Andrei Mazurchievici | Publicat: 08.08.2024 17:36 | Actualizat: 11.09.2024 09:23
Alina Dumitru (41 de ani), fostă campioană olimpică la judo în 2008, la categoria 48 de kilograme, își exprimă, într-un interviu acordat iAMsport.ro, îngrijorarea cu privire la direcția în care se îndreaptă judo-ul românesc și necesitatea unei strategii clare și unite pentru a reveni pe calea succesului, precizând că în caz contrar, actuala conducerea a federației conduse de Cozmin Gușă ar trebui să lase locul altora mai pricepuți.
La această ediție a Jocurilor Olimpice, România a avut un singur reprezentant în competiție, pe Alex Creț (22 de ani), la categoria 90 de kilograme, care a fost eliminat în faza optimilor de finală.
În schimb, vecinii din Republica Moldova au obținut două medalii de bronz, Suedia a câștigat tot un bronz, printr-o sportivă de 18 ani, în timp ce Mexicul a avut o vicecampioană olimpică.
Totodată, potrivit Alinei Dumitru, România nu duce lipsă de tineri sportivi cu potențial, însă drumul de la talent brut la performanță de elită este plin de provocări. Deși mulți copii încep cu entuziasm, aceștia încep să „se clatine” atunci când se confruntă cu antrenamente mai intense.
Interviul a fost realizat cu o zi înaintea împlinirii a 16 ani de la medalia olimpică de aur câștigată de Alina Dumitru la JO de la Beijing
Ea a observat că sportivii de astăzi par să nu aibă ambiția și perseverența întâlnite la generațiile anterioare, subliniind necesitatea ca tinerii sportivi actuali să se concentreze pe rezistență și dedicație.
Cum vi s-a părut turneul olimpic de judo?
Alina Dumitru: A fost interesantă competiția de judo. Am văzut surprize la categorii mici. De exemplu, la categoria mea, de 48 de kilograme, o suedeză junioară, de 18 ani, a luat medalie de bronz (n.r. - Tara Babulfath).
La 63 de kilograme, o sportivă din Mexic ( n.r. - Prisca Guadalupe Awiti Alcaraz), căreia nimeni nu îi dădea vreo șansă a luat medalie de argint, putea chiar să iasă și campioană.
Apoi, a fost spectaculozitate din partea francezilor, suporterii știau să fie alături de sportivii lor.
În proba pe echipe, dar și în cea individuală, Teddy Riner a făcut ce a vrut cu japonezii, dar și cu ceilalți sportivi.
Dumitru: Judoul în Franța e foarte bine văzut, iar acum, la Jocurile Olimpice, era clar vor face senzație.
Surprinzător că japonezii au luat doar trei medalii de aur?
Dumitru: Da, surprinzător. Din păcate pentru ei au pierdut și pe echipe, a doua oară la rând. E greu de digerat pentru japonezi. Nu se așteptau să fie iar învinși. Se gândeau că vor întoarce situația, după ce au pierdut medalia de aur în proba pe echipe de la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Au greșit la un meci, acolo s-a văzut diferența. Cred că antrenorul lor nu a făcut bine strategia. Când am văzut că meciul decisiv e la categoria mare, era clar că va învinge. Au demonstrat că nu a fost o întâmplare la Tokyo.
Surprinzătoare performanța sportivilor din Republica Moldova, cu două medalii de bronz?
Dumitru: Surprinzătoare și nu prea. Ne așteptam pe undeva. E surprinzătoare, pentru că Moldova nu a mai luat medalii până acum la judo, la Jocurile Olimpice. Se putea și mai bine, dar unul dintre ei a luptat cu febră 40 (n.r. - Adil Osmanov – 73 de kilograme – 24 de ani, sportiv născut în Rusia, care reprezintă Republica Moldova din 2017).
Câtă voință să ai ca să lupți în asemenea condiții?!
Dumitru: A avut enterocolită. Nu știu cum a rezistat. Bănuiesc că a slăbit vreo trei kilograme. Seara avea 40, iar dimineața avea 38 temperatură. Era deshidratat.
La Denis Vieru (28 de ani, 66 de kilograme) ne așteptam clar să obțină medalie, era numărul 1.
Noi ce facem cu judoul din România? Încotro ne îndreptăm?
Dumitru: Nu știu ce să zic. E o problemă pe care trebuie să o rezolve cumva federația. Dacă nu poate să o rezolve, să lase pe altcineva să rezolve. Trebuie, și noi din judo, să ne unim cu toții, să fim o singură echipă, nu două.
Unul hăis și altul cea?
Dumitru: Poate că atunci când se va forma o singură echipă, poate vor veni și rezultatele.
Era de așteptat să nu avem mai mulți sportivi calificați la judo la această ediție a Jocurilor Olimpice?
Dumitru: Am fost aproape să nu avem niciunul, pentru că s-a calificat pe ultima sută de metri Alex Creț. Bine a fost că măcar încă suntem prezenți acolo, că nu am dispărut complet. În același timp, se putea și mai bine, dacă nu se făceau anumite greșeli.
A ratat Alex Creț o șansă mare de a obține o medalie?
Dumitru: Acum nu pot să zic că Alex Creț a ratat o șansă imensă de a obține o medalie. Eu zic că a făcut o greașeală pe fond de oboseală, pentru că a fost la golden score. Se aștepta de mult ca adversarul să tot primească penalizare, nu a primit-o. La atacul pe care el l-a făcut și adversarul a profitat, i-a luxat brațul și s-a terminat meciul. Dacă nu îi luxa atunci brațul, ar fi primit acea penalizare de care mai avea nevoie pentru a câștiga.
Ar fi mers mai departe, l-ar fi întâlnit pe spaniol, pe care l-a mai învins, intra în semifinală și lupta pentru finală. Am pățit-o și eu la prima mea participare, mi-a fost greu să trec peste, dar i-am explicat că e tânăr, Los Angeles e aproape, pentru că așa de repede trec anii, nici nu îi va simți.
Sunt copii care pot veni din spate? Au condiții pentru a face performanță?
Dumitru: La momentul acesta, 2024, copii sunt. Problema e că atunci când ajung să facă performanța, să participe la marile competiții, să înceapă antrenamentele alea puternice, când dau de acel greu, încep să dea înapoi, să renunțe.
Nu mai avem sportivii aceia ambițioși, devotați, să nu renunțe, oricât de greu le-ar fi să meargă mai departe. La asta trebuie să se gândească sportivii pe care îi avem acum.
Și eu am sportivi buni cu care aș putea să merg peste patru ani la Los Angeles. A demonstrat-o o suedeză la 18 ani, iar ai mei au acum 15-16 ani.
Ar fi vârsta perfectă pentru Los Angeles 2028.
Dumitru: Da, ar fi. Nu e că nu se poate, dar trebuie să înțeleagă cât de frumoasă este victoria la Jocurile Olimpice!
De unde acest fatidism al copiilor?
Dumitru: Sunt prea multe oportunități pentru ei. Prea multe uși au în față, peste tot. Când noi făceam sport, nu existau atâtea. Îmi doream să plec, să ies în afară. Condițiile nu erau atât de bune, noi stăteam la cămin, nu aveam mașină de spălat, nu aveam televizor. Nu ne păsa de lucrurile acestea. Nu mai avem cum să îi mai ținem, oricât le-am spune.
Credeți că au nevoie copiii de sfatul unui psiholog, pentru a trece peste acest prag care îi face să renunțe?
Dumitru: Da. Trebuie să înțeleagă că psihologul te poate ajuta să treci peste o problemă atunci când cu greu poți să treci singur. Trebuie să înțeleagă și să accepte că psihologul îți spune ce ai nevoie să auzi pentru a face performanța dorită.
Eu am avut nevoie de psiholog în momente cheie ale mele și chiar m-a ajutat. Conceptul ăsta al nostru de psiholog ca un lucru negativ trebuie depășit.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.