special Cine a fost primul star al Jocurilor Olimpice? O scurtă istorie a celei mai urmărite competiții sportive mondiale, din trecut și până în prezent
Galerie foto (1 fotografii): Cine a fost primul star al Jocurilor Olimpice? O scurtă istorie a celei mai urmărite competiții sportive mondiale, din trecut și până în prezent
Redactia | Publicat: 26.07.2024 08:40 | Actualizat: 26.07.2024 09:58
Jocurile Olimpice de la Paris vor avea ceremonia de deschidere pe 26 iulie. Evenimentul se va întoarce în țara inițiatorului întrecerilor moderne, Baronul Pierre de Coubertin. Până pe 11 august, întreaga lume va fi conectată la sărbătoarea mondială a sportului.
Koroibos se așeză pe singurul scaun din cămara stăpânită de aromele condimentelor. Meșteșugise toată dimineața la mâncarea ce se vindea în tavernă. “Hai, Koroibos, mergi acasă”. Se îndruma cu voce domoală, caldă, ca și când i-ar fi vorbit unui prieten vechi. Pe care, după ani, îl regăsea.
După-amiază avea cursa. El, un simplu bucătar. Se înscrisese la insistențele vecinilor din Elis. Acum câțiva ani prinsese un hoț ce furase din piață. Lumea era uimită de viteza sa. Koroibos nu înțelegea cum să furi din piața și să nu poți fugi 100 de metri. Nedumeririle noastre nu coincid aproape niciodată cu ale lumii. Iar când o fac, atunci noi suntem lumea.
Grecul se odihni cu sincope. Somnul îi venea și pleca, ca și când un zeu sufla în flacăra unei lumânări, apoi o reaprinde. Și tot așa. Se trezi când o capră începu să-i mestece frunzele de măslin din cămară.
Totul a început cu Koroibos
Koroibos avea să alerge în proba de aproximativ 193 de metri. La Olympia se ținea un mare festival religios. Zeus era onorat de lumea întreagă. Cetățeni din Iberia până la Marea Neagră erau prezenți în orașul din vestul Peninsulei Peloponeze. Atleții era bărbați, băieți, dar și femei necăsătorite. Numai cele cu soț nu aveau voie să participe la întreceri.
Eroul nostru și-a dat jos haina, chlamys, apoi și peplos, lenjeria. Picioarele-i erau deja goale. Anul era 776 B.C., iar Koroibos habar nu avea că istoria o să-i păstreze urmele lăsate în pământul de pe stadion.
Bucătarul pleacă greu, fiind aproape ultimul în primii metri. Știe că trebuie să-și dozeze efortul. Are plămânii dezvoltați. Pe etajerele lor stau atâtea arome. Mărește ritmul și ajunge al doilea la jumătatea celor 193 de metri. Freamătul spectatorilor ajunge la el ca un afrodisiac.
- Prințesa Cynisca din Sparta a fost prima femeie care a câștigat o cursă împotriva bărbaților în calitate de proprietar de care
Koroibos, nume de ceai sau de cal, depinde de care parte a tribunei ești, simte că e loc de mai bine. Așa că prinde aripi. Înainte de inventarea băuturii de care știm cu toții. Parcă încălțase sandalele lui Hermes. Trece și de omul aflat în fruntea cursei și câștigă. Primul campion al cursei din Olympia.
Lumea îl aclamă, este purtat de brațe până în zona unde i se acordă premiul. O cunună făcută din ramuri de măslin. “La fix, tocmai îmi mâncase capra din ele”.
Leonidas, primul star al JO
Însă starul Jocurilor Olimpice de dinainte de Hristos a fost Leonidas. Nu spartanul de la Termopile, ci alergătorul. Din Rhodos. Omul a fost imbatabil vreme de patru ediții ale competiției. Din 164 B.C. și până în 152 B.C., Leonidas a câștigat cursele de sprint, atât cele nud, cât și pe cele în armură. Se mai diversificaseră probele.
În perioada Elenistică, 323 B.C. – 31 B.C., au fost construite, lângă stadionul din Olympia, palestra și gymnasium. Probele s-au înmulțit și ele. Au apărut luptele, boxul, săritura în lungime, aruncarea suliței, aruncarea discului și pankration (o combinație între lupte și box).
Dacă facem, și e musai, un triplu salt în viitor, ajungem în 1894. Atunci, baronul Pierre de Coubertin a avut ideea de a reaprinde flacăra Jocurilor Olimpice. Și la propriu, și la figurat. Voia să le aducă la Paris, în 1900, dar delegați din 34 de țări au fost atât de entuziasmați de idee, încât l-au convins că doi ani sunt suficienți pentru a pregăti competiția. Așa că, Atena 1896 a fost prima ediție modernă a JO.
Coubertin a avut un vis. Acela ca și copiii francezi să aibă ceea ce studenții britanici aveau. Sportul inserat în educație. La 25 de ani era deja liderul reformei sistemului francez de învățământ.
Pierre de Coubertin, “părintele” JO moderne
În 1889, la Expoziția Universală de la Paris, a organizat primul Congres de educație fizică și a pus bazele unei rețele internaționale de educatori, politicieni, artistocrați, comercianți, oameni de cultură, care să-l ajute la revirimentul Jocurilor Olimpice.
Cinci ani mai târziu, pe 23 iunie 1894, în amfiteatrul mare al Universității de la Sorbona, Coubertin a fost aclamat minute în șir de peste 2.000 de oameni care au ascultat propunerea sa de a organiza JO.
Olimpismul nu este un sistem, ci o stare de a gândi. Acesta se poate manifesta într-o varietate de moduri de exprimare. Nicio rasă sau epocă nu poate pretinde că deține monopolul său Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne
Dacă vă întrebați de ce Jocurile Olimpice și-a fracturat istoria, atunci aflați că Theodosiu I e vinovatul. În 393 era noastră, împăratul creștin al Imperiului Bizantin a decretat că această manifestare este a unui cult păgân și a ordonat încetarea evenimentului.
Așa că, în 1896, în Atena, a avut loc prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne. Peste patru ani, Baronul de Coubertin le-a adus la Paris. Acesta fusese planul său original.
Ideea de flacără olimpică (sau torță) a fost pusă în practică în 1928, la ediția din Amsterdam. La edițiile antice ale JO, nu exista tradiția de ștafetă a flăcării.
România la Jocurile Olimpice
1984, ediția găzduită de Los Angeles, este anul cele mai bune participări a României la Jocurile Olimpice. Cum Rusia a boicotat evenimentul din SUA, alături de toate țările blocului comunist, delegația nostră a adus 53 de medalii în țară. Am fost pe locul secund în clasamentul pe țări, doar în spatele gazdelor!
Și la edițiile anterioare, Montreal 1976 și Moscova 1980, România obținuse un număr bun de medalii. 27, respectiv 25.
Din cele 53 de medalii câștigate la Los Angeles, 20 au fost de aur, un record care este și astăzi în vigoare. Atletismul a fost disciplina cea mai fructuoasă. 10 podiumuri au reușit atleții noștri.
Cu cele mai multe medalii s-a întors Ecaterina Szabo în țară. Gimnasta noastră a obținut patru de aur (la bârnă, sărituri, sol, pe echipe) și una de argint (individual compus).
De-a lungul istoriei, România a câștigat 90 de medalii de aur, 97 de argint și 122 de bronz la Jocurile Olimpice.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
