Bătaie și la Steaua, că bătaia-i ruptă din Rai! O poveste cutremurătoare: ”Plângeam pe stradă ca să revină domn’ profesor care ne bătea!”

Am scris despre cazul lui Ion Pârvulescu, antrenorul din Slatina care a fost cu mult mai bun și mai productiv decât a fost Ionuț Chirilă la Dinamo și la Rapid. Ionel Dănciulescu, Claudiu Niculescu, Ionuț Luțu, Mihai Răduț, Augustin Chiriță au trecut prin mâinile ”profesorului”.

Ion Pârvulescu, antrenorul din Slatina care i-a crescut cu bătăi pe Ionel Dănciulescu și pe Claudiu Niculescu

Au trecut prin mâinile lui ca jucători pe care i-a format și ca oameni pe care i-a bătut cu bățul pe care Pârvulescu îl denumise Ramona. Antrenorul a povestit într-un interviu pentru cititorii iAMsport.ro că uneori îi forța pe copii să se lovească între ei cu nuiaua pe care el o alinta cu nume de femeie.

Oameni din fotbal, din media și din public mi-au transmis mesajele: ”Exagerezi! Era ceva normal în vremurile acelea! Și ești prea sensibil, era normal să le mai dea copiilor câte o palmă peste cap!”.

Mesajele acestea mi-au amintit o discuție avută cu Emilian Hulubei, șeful sindicatului fotbaliștilor. Erau el și un amic, fost coleg la juniorii Stelei la începutul anilor 90. Prietenul lui Hulubei fusese portar.

Teodor Anghelini, gloria Stelei, îi învăța fotbal pe copii. ”Ne lovea cu pumnii, cu picioarele”

Amintirile amândurora din perioada de juniorat erau mai toate despre bătăile crunte pe care le încasaseră de la Teodor Anghelini, antrenorul de atunci: ”Ne lovea cu pumnii, cu picioarele. Bătaia era la ordinea zilei”.

Hulubei mi-a povestit că nu putea nici să spună acasă că era bătut: ”Dacă aș fi zis așa ceva, tata nu m-ar mai fi lăsat la fotbal niciodată!”. Ca să joace fotbal trebuia să accepte tortura la care Anghelini recurgea zi după zi.

Anghelini a jucat pentru Steaua între 1975 și 1984 și e o glorie a ”militarilor”, un fost fundaș dintre cei mai buni din istoria clubului.

Tudorel Stoica i-a făcut să plângă pe Emilian Hulubei și pe colegii lui, le era dor de domnul profesor care îi snopea în bătaie

”Singurii care au scăpat nebătuți au fost Alin Stoica și Cătălin Munteanu”, își amintește Hulubei. După junioratul parcurs în Ghencea, el a mai jucat în primele două ligi la Chindia Târgoviște, la Gloria Bistrița, la Severin.

A existat în poveste un episod care mi-a atras atenția și mai mult decât mi-o atrăseseră bătăile. La un moment dat, Steaua l-a înlocuit pe Anghelini de la conducerea acelei grupe de juniori, l-a instalat pe Tudorel Stoica în locul lui.

”Tudorel ne vorbea frumos, normal. Antrenamentele erau numai cu mingea, ca în fotbalul modern, în locul alergărilor interminabile”, și-au amintit Emilian și amicul lui fost portar. Cum au reacționat copiii la comportamentul frumos al noului antrenor?

”Eram în cantonament în Bușteni și plângeam pe stradă, ne întrebau oamenii ce ni se întâmplase. Le spuneam că plângeam după domn’ profesor Anghelini, că voiam să se întoarcă”.

Deveniseră obișnuiți, dependenți de tratamentul oribil de care avuseseră parte și nu se puteau acomoda să fie tratați frumos. Bătaia era singura metodă pe care o cunoșteau, fotbalul fără bici nu putea să existe.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google