”Chinurile facerii VAR”. Vali Moraru, despre ”mutațiile genetice” suferite de VAR în Superliga

Mai ales că acest prim sezon de aplicare VAR a venit după ce-am trecut prin toate fazele: Îl vrem? E util? De unde luăm banii? Când ne apucăm de instruirea arbitrilor, cât mai durează această instruire? Avem stadioane pretabile la tehnologia VAR? Și tot așa.

”Fiecare nouă etapă de Superligă duce VAR pe noi culmi de progres și civilizație”

Uite că un an nu e destul. Fiecare nouă etapă de Superligă duce VAR pe noi culmi de progres și civilizație. Am trecut prin multe de când avem VAR: linii trase aiurea, linii netrase din lipsă de calibrare optimă, minute bune de așteptare, arbitri de centru chemați aiurea la monitor, alții nechemați, deși s-ar fi impus etc.

Iată că faza de la Sfântu Gheorghe ne oferă un nou standard în aplicarea VAR. Cred că suntem în fața unei premiere mondiale. Cel puțin în campionatele de top n-am mai auzit de așa ceva: să inversezi rolurile între atacant și fundaș, asta după ce tot tu, arbitru VAR și arbitru AVAR, ai sesizat foarte bine că atacantul ar putea fi în ofsaid.

Așa că tragi linia roșie la fundaș și pe cea albastră la atacant. Drept urmare, softul concluzionează că nu e ofsaid, în ciuda evidenței. Nu e deranjantă neapărat greșeala în sine. Se poate întâmpla.

Ce ține de domeniul absurdului este faptul că cei doi arbitri instruiți până peste cap de CCA nu-și pun deloc întrebarea firească: de ce? De ce vedem un spațiu între linii și, totuși, nu e ofsaid? Poate e ceva în neregulă? Poate am greșit undeva?

Dima și Filip, actorii principali, nu au astfel de probleme existențiale. După 4-5 minute de analiză vin cu concluzia softului alterat de greșeala umană. Ei nu încearcă să înțeleagă, ei sunt doar umilii servitori ai computerului. C-așa a zis el! De parcă acel computer nu acționează la comenzile oamenilor. Culmea, ale acelorași oameni, Dima și Filip.

Din perspectiva neutră, nu e important că o echipă a beneficiat de o eroare și că alta a suferit. S-a mai văzut, cu tot cu VAR și la case mult mai mari.

Aici e important că, prin nepricepere și neatenție, reușim să facem mutații genetice în VAR, să relativizăm absolut orice, să transformăm factualul în interpretabil.

”Să fie făcută publică analiza VAR”

De aceea, mi se pare absolut necesar un ”next step”: să fie făcută publică analiza VAR a ofsaidurilor! Dacă nu în timpul partidei, atunci măcar la final. Să vedem și noi toți pașii făcuți în luarea deciziei!

Cum a fost stabilit momentul pasei, cum au fost alese punctele cele mai apropiate de poartă ale fundașului și atacantului, cum a fost făcută proiecția acestor puncte pe gazon, cum au fost trase liniile.

De ce tot acest efort? Simplu. Pentru că nu mai putem avea încredere. Pentru că ținem mobilul deschis în camera VAR deși e interzis. Pentru că vedem cum liniile pot trece printre picioarele fundașului sau atacantului care ar fi trebuit luat ca reper.

Pentru că un ofsaid millimetric arată de un metru după liniile trase cu ajutorul VAR. Pentru că vedem cum linia roșie poate fi inversată cu cea albastră. Pentru că arbitrii nu sunt bine instruiți.

Pentru că și arbitrii bine instruiți pot avea o zi mai proastă, un moment de lipsă de concentrare, o apăsare pe suflet sau un dor nebun.

Știind că fiecare pas al analizei devine public, poate că arbitrii VAR vor reuși să se concentreze la meci, să uite de apăsările zilei și să ofere un serviciu de calitate fotbalului.

Sau ni se va spune că presiunea va crește exponențial și arbitrii vor face și mai multe greșeli? Atunci, vorba lui Petre Grigoraș către Semeghin: ”Du-te, bă, la șah!”

În acest moment avem greșeli majore - ba chiar greșeli pe care nici cele mai luminate minți nu le-ar putea anticipa – fără vreo transparență în luarea deciziilor cu ajutorul VAR. Doar pot să-mi imaginez ce-am afla dacă ar deveni publice și discuțiile dintre arbitri. Va veni și acea vreme.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google