”Cisotti, Olaru, Șut. Și Ngezana. Ajung ei?”. Marius Mitran trage o concluzie clară pentru FCSB după triumful din Supercupă: ”Așa zicea poetul”
Galerie foto (1 fotografii): ”Cisotti, Olaru, Șut. Și Ngezana. Ajung ei?”. Marius Mitran trage o concluzie clară pentru FCSB după triumful din Supercupă: ”Așa zicea poetul”
Marius Mitran | Publicat: 06.07.2025 17:15
FCSB a învins, aproape cu lejeritate, pe CFR Cluj și, mai mult decât Supercupa însăși, a confirmat un atu și a impus, deja, certitudinea că va fi un sezon, încă unul, între ea și restul lumii.
Sigur că nu e chiar o noutate absolută aici, dar atuul de mare favorită s-a confirmat pe cât de repede, pe atât de net. Adversara a fost chiar vicecampioana, principala contracandidată la titlu, din toate punctele de vedere: lot, antrenor, putere financiară, tradiție recentă și nu numai. Și totuși, FCSB a demonstrat ceva mai mult decât trupa lui Dan Petrescu.
A arătat că se află undeva dincolo de fotbalul pe care-l domină de ceva timp. Prin siguranța din joc, prin maniera în care reușește să iasă din corzi, atunci când e cazul, prin intensitatea impusă în teren, prin adaptarea formidabilă a celor mai multe dintre transferuri, prin doza de șansă care apare mereu fix atunci când trebuie să apară. Echipa se găsește undeva chiar dincolo de propria condiție de campioană a României, către poarta cea mare din elita europeană, fără a fi însă acolo. Încă.
Întrebările sunt dacă și când va ajunge acolo, cu ceea ce are acum.
Un prim răspuns stă în chiar lista scurtă a celor cu care “începe echipa”, anunțată de la cel mai înalt nivel de decizie: “Cisotti, Olaru, Șut. Și Ngezana!” Dar răspunsul aduce cu el nu doar o sentință, ci și o fragilitate a abordării drumului european. Ajung cei patru?
Sunt suficiente resurse în această enumerare? E destul pentru a forța o calificare în elita europeană și chiar mondială a fotbalului, care este Liga Campionilor?
Eu cred că și da, și nu. Și iată de ce.
În primul rând, desigur subiectivă și ultra-restrictivă, lista e, în realitate, mai lungă.
Târnovanu, care este, de departe, cel mai bun portar român al momentului, trebuie să fie și el acolo. Deci, cinci.
Apoi, Tănase, care este clar un fotbalist de clasă, în plus și cu o mare experiență acum, extrem de versatil, inteligent, atribute care se potrivesc perfect, cred, și muntenegreanului Radunovic, cel mai bun fundaș stânga din Superligă de multă vreme.
Deci, șapte. Cu siguranță ar fi chiar opt, dacă cel mai valoros jucător al campioanei, Vlad Chiricheș, ar lăsa la vestiar, întotdeauna, pasiunea lui ciudată pentru risc. Fără nebunia asta, echipa chiar că ar trebui să înceapă cu fostul fundaș de la Napoli ori Tottenham, cluburi la care se ajunge atât de greu. Ori el a ajuns, a jucat, a fost acolo!
Deci, opt. Aș îndrăzni să adaug aici centrii atacanți ai echipei naționale, Bîrligea și Alibec, să fie zece, dar cei doi, vorba aceea, par a fi supuși “unor termene și condiții”, care țin de starea de sănătate, de o anumită vulnerabilitate fizică etc.
Vali Crețu, Mihai Popescu, poate și Lixandru ori Miculescu sunt, cred, pe o altă “listă”, dar sunt aproape de cea principală, acolo unde și Dennis Politic va ajunge, cel mai probabil, dacă nu cumva e deja, dar cu condiționările de la cazul Chiricheș, și evident, nu vorbesc aici de vârstă, chiar nu e cazul. Ci de starea de competiție.
Nu sunt, așadar, doar Cisotti, Olaru și Șut. Plus Ngezana. Sunt mai mult de patru, dar mai puțin de o echipă întreagă, încă. E suficient pentru a depăși play-off-ul Ligii Campionilor, acolo unde, cred, FCSB va ajunge cu ușurință?
Nu știm, nu știe nimeni încă unde se oprește acest avânt formidabil al campioanei.
CFR Cluj a fost un test, un meci greu, decis la ultima fază, din care, într-adevăr, doar cei patru au jucat la nivelul proiectat de atâția și atâția ani. Urmează însă, în Europa, examene mult mai grele, cu adversari nu doar teoretic peste CFR Cluj, Universitatea Craiova (atât cât știm despre Craiova azi, adică prea puțin!), “U” Cluj, Rapid sau Dinamo.
Va fi o vară cruntă, mai mult decât complicată, ca program și efort, cu deplasări grele și adversari tot mai dificil de depășit. Cisotti, Olaru, Șut. Plus Ngezana.
Plus încă mai mult, plus încă și mai mult, plus încă altceva. Ar trebui încă un “ceva”. Ar intra aici, ca factori direct implicați, cei doi antrenori, Charalambous și Pintilii, clar capabili să lărgească nu doar lista de patru, ci și anvergura grupului.
Va mai fi nevoie și de un pic de noroc, dar la acest capitol FCSB are în ADN cantitatea suficientă pentru a trece mai departe, de la tragerile la sorți și până la ceea ce se întâmplă dincolo de minutul 90. (Vezi golul lui Radunovic, cu care s-a luat Supercupa).
Dar mai e ceva. De fapt, această stare de fapt mi se pare esența, tot ceea ce e mai important pentru ca FCSB să intre, în sfârșit, în grupa Ligii Campionilor. Dar și CFR Cluj să facă la fel în Europa League, Universitatea Craiova și “U” Cluj, în Conference.
Și anume ca toate cele patru, plus, obligatoriu, și celelalte 12 echipe din Liga 1, să își fie una alteia borne de dificultate. Să-și devină probleme, să ajungă examene.
Sigur, cu cei patru deja pomeniți și la cote maxime de formă, FCSB va avea, din nou, prima șansă la titlu. Dar doar cu ei, și fără aceste condiționări de performanță, nu va fi de ajuns. Nici lista, și nici aspirațiile. “Dacă vrei să reziști, trebuie să ai cât mai mulți împotrivă”, zicea poetul. Și dacă vrei cu Real Madrid, City, PSG sau Barcelona, tot așa!
Iar lista va avea nevoie de spațiu.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
