”Craiova, între Viena și Atena”. De ce crede Marius Mitran că suporterii Universității ar trebui să fie optimiști

După joc și implicare, după devotament și valoare, toate probate în această jumătate de an, cam așa ar fi trebuit să înceapă cronicile de la meciurile Universității din campionat.

Faza, autorii, minutul și golul. Și golurile.

Nu a fost însă așa întotdeauna. Craiova și-a câștigat doar zece din cele 20 de meciuri, iar trei chiar le-a pierdut. La FCSB, la Oțelul, acasă cu UTA. Are 37 de puncte, dar cel puțin șapte-opt, poate mai multe, au fost scăpate printre degete. Poate zece.

Vă mai amintiți începutul, în iulie? Acel 3-0 de la Arad, în minutul 81, încheiat 3-3 în minutul 100? A fost un meci în cheia căruia s-a jucat aproape tot ce-a urmat, nu-i așa?

Sau sfârșitul, mă rog, cele mai recente egaluri, 0-0 la Cluj cu “U”, 1-1, la Craiova, cu CFR? Cu portarii Gertmonas și Hindrich cei mai buni de pe teren?

Ori golul primit la Botoșani? Sau acel 2-2 cu Rapid, când doar la pauză putea fi 4-2….

E limpede că, din tot careul de ași care domină astăzi clasamentul, Rapid, Dinamo, Botoșani, Craiova, adică 39-38-38-37 de puncte, Universitatea este sub ce a jucat.

Dar cum Filipe Coelho a spus după meciul de la Sibiu că titlurile nu se oferă în decembrie, ceea ce e foarte corect, e limpede că patru echipe în doar două puncte nu oferă garanții niciuneia dintre ele. Însă povestea Craiovei, a ratărilor și convulsiilor ei din perioada Mirel Rădoi, a curajului și a nenorocului, a valorii de azi și a clasei din istoria întreagă, recentă și dintotdeauna, ar arăta că de acum înainte ea e favorita.

Dar cum tocmai i-am dat dreptate enigmaticului ei antrenor, să acceptăm că decembrie chiar nu poate fi o lună după care să tragi linia. În viață, da. În fotbal, nu, niciodată!

În Europa însă, acolo unde doar Craiova a avut drumuri dintre cele patru echipe de vârf, linia se va trage joi, acum. E adevărat, s-ar fi tras joia trecută, dacă Știința ar mai fi reușit să reziste un minut-două, nu știu, poate trei, în fața Spartei Praga. Sau dacă Anzor Mekabishvili nu ar fi ratat acel penalty, la 0-0. Însă nu acestea au fost condiționările Craiovei, ci altele.

Și cred că, odată depășite cele despre care vreau să scriu acum, eforturile Universității vor conduce spre ceea ce merită. Pentru că, repet, Craiova 2025-2026 e poziționată, deocamdată, sub demonstrația din teren.

Victoriile, cu Mirel Rădoi, la Viena, ori, mai ales, cea de la Istanbul, sunt excepțiile.

Între Viena însă, și Atena care va veni, să nu trecem, zic atât de ușor peste ce a fost la Craiova, joia trecută, în grupa de UEFA Conference League. Victoria de la Sibiu spune că echipa a trecut, a depășit cumva momentul, dar au aș vrea să mai rămânem un pic la meciul cu Sparta. Tocmai pentru că e atât de tare legat de ultimul meci, cel cu AEK.
Universitatea a pierdut punctele altfel decât în campionat, a pierdut pentru că a jucat mai slab ca adversara ei, echipă de grupă de Champions League acum un an.

Și a jucat slab fără ca antrenorul Craiovei să facă vreo greșeală, de nicio natură, de selecție, de distribuție, de tactică, totul a fost impecabil gândit.

Mai mult decât atât, nici un jucător al Științei nu a fost sub așteptări, mai puțin momentul ratării penalty-ului de către Anzor, căruia nu i-aș reproșa, totuși, decât refuzul de a executa cu elan. De pe loc transforma sigur doar Ronaldinho!

Să mă explic. Craiova a fost dominată de Sparta Praga pentru că cehii sunt mai buni. Dar Craiova întreagă, nu așa cum a fost, nu ar fi pierdut acel meci niciodată.

Cu Mora în dreapta și Bancu în flancul stâng, cu Băluță în centrul centrului, și nu cu Crețu, care a sfârșit sufocat de raidurile și combinațiile Spartei, cu Screciu lângă Rus și Romanchuk, și nu cu Mogoș, un excelent om de echipă, dar doar atât, Craiova ar fi rezistat.

La Atena însă, Bancu și Mora vor fi, i-am văzut deja la Sibiu. Poate și Screciu. Cu ei, Filipe Coelho poate gândi altfel, dar, mai ales, poate acționa altfel.

Fotbalul nu e întotdeauna foarte complicat. Uneori, da, e cum a fost duminică seara la Sibiu. O echipă mai bună învinge una mai puțin bună, la momentul respectiv. Așa a fost și cu Sparta Praga, cehii, cum am spus, mai buni ca noi.
Pe clasament, pe hârtie, pe toate calculele, și AEK Atena este superioară Craiovei.

Și Mainz însă, ce să mai vorbim, tocmai a făcut 2-2 la Munchen, cu Bayern, chiar și Rapid Viena, ori Bașakșehir Istanbul au avut același statut în fața Științei. Turcii, chiar cu o miză enormă, ca și noi, de altfel!

Cum însă în denumirea adversarei de joi, în acel AEK se ascunde și numele vechi al Istanbulului (acel “K” vine de la Konstantinopol!), speranțele că, în marile orașe ale Europei, Craiova nu poate fi învinsă, există!

Mai cu seamă că, de data asta, Coelho are clar alte cărți. Și lui, oricum, i-au lipsit câteva minute să ia premiul cel mare chiar și cu celelalte.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google