”Craiova niciunei speranțe”. Marius Mitran, editorial extrem de dur la adresa Universității după înfrângerea cu FCSB: ”A jucat cât de slab și de chinuit se putea omenește”
Galerie foto (1 fotografii): ”Craiova niciunei speranțe”. Marius Mitran, editorial extrem de dur la adresa Universității după înfrângerea cu FCSB: ”A jucat cât de slab și de chinuit se putea omenește”
Marius Mitran | Publicat: 07.04.2024 22:58 | Actualizat: 08.04.2024 20:24
Universitatea Craiova este o echipă plină de fragilități și sensibilități, nu însă și sensibilă. Dacă era sensibilă, ținea la suporterii ei, ținea pe cineva în poartă sau măcar ținea la cornere un om la prima bară.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
Când FCSB a terminat seria de cinci ratări mari în prima jumătate de oră, apoi a marcat de două ori în trei minute, nu doar meciul s-a încheiat, nu doar, în mare parte, și lupta la titlu, ci și destinul atât de ușor previzibil al acestei Științe lipsite de sensibilitate.
După 30 de minute de joc, cam așa, încasase trei cartonașe galbene și două goluri, unul de portar și un autogol, fără să lase decât rareori impresia că o doare ceva din ceea ce trăia. O echipă slăbuță, dar greoaie, fără inimă și fără mândrie. A avut posesia meciului, dar nu a știut ce să facă, vreo clipă, cu ea.
Închisă în carapacea ei de o trupă mediocră până la definiția exactă a termenului, Craiova nu a dat niciun semn clar de revoltă. Nimic, absolut nimic, semn că era supărată pe ea însăși.
De multă vreme, Ivan, Baiaram, Crețu, mă rog, cine mai îmbracă tricoul alb-albastru, toți practic, par să întoarcă spatele lumii, au sensibilități personale, interpretează totul în cheie proprie, însă rareori, aproape niciodată ca o echipă.
Probleme fără Mitriță
Când a reușit câte ceva a reușit nu pentru că a avut spirit colectiv, ci pentru că Mitriță s-a săturat ca oamenii să creadă că toți sunt la fel. Bancu a avut și el orgoliul său și a arătat, altădată, că și el e altceva, că are spiritul Științei în suflet, în minte și în pase.
Screciu, și el, a luptat ca un leu, de multe ori. Ca un leu adevărat. Și cu aceștia, dragi telespectatori, (e)misiunea noastră s-a încheiat! Vă dorim noapte bună!
Cum cei trei nu au fost pe teren la meciul așa zis pentru titlu, cu FCSB, cu excepția sfertului de oră al căpitanului Bancu, nici Craiova nu a fost, deși unii ar fi, poate, tentați, să spună altceva. Nu a fost. Doar ca să arate că FCSB este cu cel puțin două clase superioară, că locul doi din Superligă e mult peste ce a jucat tot campionatul, că nu are trasee de joc, nici vreo lecție învățată. Nici măcar slab, prost silabisită.
Ivan a ieșit primul, încă de la pauză, dar talentatul fotbalist de altădată nu mai există de vreun an, practic de când a ratat, chiar cu FCSB, acel penalty, la Craiova. Sezonul acesta FCSB a câștigat cu 3-0, 3-0 și 2-0 cele trei partide cu o Craiovă, cum spuneam, insensibilă la trecut, neatentă la prezent, pe care l-a abandonat în doar patru zile, joi cu Oțelul, duminică seară cu FCSB, și necrezând vreo clipă în viitor.
Altfel, a jucat cât de slab și de chinuit se putea omenește juca. Atât poate. Punctele ei forte fiind pe bancă sau în tribună, după caz, nici nu se putea mai mult. Nici mâine nu se va putea, nici poimâine. Dacă va veni Pep Guardiola antrenor, nu va reuși mai mult decât Petev, Reghecampf ori Bergodi, decât Rădoi, Balint sau Mangia.
Putea fi mai rău cu FCSB
Sensibilitățile afective mult prea personale ale băieților Craiovei de azi sunt mai puternice decât orice ambiție în numele Universității și al oamenilor care plâng pentru ea, care nu mai știu să se bucure, pentru că au uitat bucuria. Guardiola e foarte posibil să eșueze. Cred că și Klopp, în curând liber.
Pentru că mai liberi ca ei sunt fotbaliștii Craiovei. Obosiți și învinși de Oțelul, acasă, cu Mitriță în teren, nu puteau avea altă soartă, în doar câteva zile, cu liderul, pe Arena cea Mare. FCSB a ridicat piciorul de pe pedala de accelerație, la 2-0, altfel putea fi mai rău. S-a amuzat un pic și Coman și cam asta a fost!
Pentru că Arenele cele mari nu sunt pentru Universitatea de azi, cum erau, practic marcă înregistrată, pentru cea de ieri. Ieri spre alaltăieri. Tinerii Științei de azi nu sunt sensibili la condițiile absolut fabuloase, care le sunt puse la picioare. Nici la vreo idee a vreunui antrenor, fie el Papură sau Mourinho, în caz că lumea s-ar răsturna și “The Special One” ar lua ceva cu chirie pe la Ciupercă ori în Brazdă.
Nu, nimic din toate acestea nu-i mișcă. Obosesc până la epuizarea completă după un meci cu o echipă de play-out, pierd acel meci și un obiectiv foarte important, rămân în “zece” un meci da, altul nu, dar, cel mai important e că nu cred, nu că nu pot. Cei care cred, cei trei de care am amintit, nu întâmplător, sunt și cei care pot. Atât cât mai pot.
Ce va fi mâine? Șapte etape din play-off, o luptă în cinci pentru două locuri europene, cu alte echipe nici pe departe atât de fragil-vulnerabile și neînțelese. Poate va fi ocupat până la capăt acel loc doi. Ar fi ceva.
Ar fi ceva? Nu, nu ar fi ceva decât în cazul reconstruirii nu a unei echipe, asta nu-i așa greu, cât a unei speranțe. Ei bine, în cazul Craiovei, tocmai asta e problema fără rezultat. Ce ironie, în lumea ei, care a trăit și s-a sprijinit întreaga viață pe Știința!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
