Craiova și corpurile ei de iluminat. Marius Mitran, după victoria oltenilor cu Slobozia: "Cum să nu-ți fie teamă la fiecare pasă?"
Galerie foto (1 fotografii): Craiova și corpurile ei de iluminat. Marius Mitran, după victoria oltenilor cu Slobozia: "Cum să nu-ți fie teamă la fiecare pasă?"
Marius Mitran | Publicat: 01.10.2024 18:48 | Actualizat: 01.10.2024 18:22
Seria de șapte meciuri proaste, de care se temea, pe baza unor rele experiențe, Mihai Rotaru, s-a oprit la patru. Universitatea Craiova, de această dată, și-a revenit după doar patru meciuri aiuritoare, fără victorie, și și-a dat singură un restart, luni seară, 3-0 cu Unirea Slobozia. A ajuns pe locul doi, la trei puncte de liderul U Cluj. E ceva mai bine.
Sunt cifre deocamdată, date, fragmente de clasament. Dar la Craiova nu asta e important acum, nici locul, nici punctele, nici măcar victoria frumoasă cu o echipă abia promovată, dar care învinsese la Farul și la Sepsi și făcuse egal cu FCSB.
La Craiova, azi, un singur lucru contează: viața. Și ieri a fost la fel. Și mâine tot astfel. Pierde la Iași, 0-2, a murit. O învinge Dinamo, la București, 1-2, mai moare o dată. Abia face un egal acasă, cu Rapid? Mai mult moartă decât vie!
33 de ani fără titlu la Craiova
La Craiova nu se fac calcule de puncte, se socotește totul doar în supraviețuiri, dintotdeauna. Suporterii Științei nu au fost niciodată supărați, ci efectiv închiși într-o însingurare de nesuportat: ei cu propria disperare. La Craiova bucuria din imn chiar vine așa cum a zis Adrian Păunescu că vine, rar.
Patru titluri în 76 de ani. Ultimul, acum 33 de ani. Cum să nu-ți fie teamă la fiecare pasă, chiar și la 2-0, acasă, în ultimul minut? Și toate acestea, pentru că, prizonieră a atâtor frici, Craiova continuă să creadă că va reuși. De data asta, va reuși! Poate că acum, în sfârșit, va reuși!
Și abia în acest moment, după 11 etape și o pasă proastă depășită, se văd semnele că Universitatea Craiova va reuși, chiar împotriva ei înseși. Pentru că, revenind la ipoteze de lucru și calcule, așa cum arată tot tabloul principal, Craiova e singura cu toate cărțile mari în mână. Depinde doar de ea să știe și să le poată juca.
E singura care are trei corpuri distincte într-un război complicat și din ce în ce mai aspru, cum e campionatul. Trei corpuri de luptă, și un singur punct de comandă. Toate celelalte adversare au fie unul singur, fie două maxim, dar departe de omogenitatea celor ale Craiovei, în sensul valoric. Și niciuna nu are un singur PC.
Marius Mitran remarcă valoarea lotului Universității Craiova
Primul corp e cel al titularilor, cei 11 care intră în teren, desigur. Hai să ne mai uităm o dată cum arată acum:
Popescu - Vlădoiu, Maldonado, Badelj, Bancu - Screciu, Cicâldău - Baiaram, Mitriță, Ivan - Koljic.
Apoi, al doilea corp: Silviu Lung jr. - Lopez, Zajkov, Sierra, Ndong - Mekabishvili, Oshima - Bană, Mora, Paradela - Lukic. Plus Houri. Plus Căpățână. Plus, totul e pe plus.
Nicio altă echipă nu are atât de multă valoare în lot.
Apoi e vorba de liniștea dată de decizia unică. De aceea omul care o deține zâmbește la unele întrebări năstrușnice, de aceea are răbdare, de aceea știe ce știe. Pentru că a mai trăit și alte războaie, la Craiova e doar ceva mai intens totul, ca și cum totul ar fi pe viață și pe moarte.
"Craiova nu e un oraș, iar Universitatea nu e o echipă de fotbal"
Dar așa și este, iar Gâlcă a înțeles asta, precum Garcia Marquez ce era în Macondo. Craiova nu e un oraș, iar Universitatea nu e o echipă de fotbal. Acolo e un tărâm care depășește, am mai spus-o, realismul magic al genialului columbian.
Craiova e undeva în afara dimensiunilor din spațiu-timp, nu e un loc, ci o esență. Iar echipa, care are șanse anul acesta să deschidă toată palma, ca “la manita”, e, în realitate, o proiecție, o definiție a celui de-al treilea corp, dintr-al nouălea cer.
Doar ea îl are, pentru că, dintre toate, doar ea și ai ei îl invocă. De fapt, sunt corpuri de iluminat, dar, și mai mult, sunt suflete, care nu mai au corpuri. Și deși foarte sus, cum au fost mereu, încă sunt și printre noi, au nume de străzi, de stadioane, de cântece, de cărți, de cifre. Au. Dar mai cu seamă, sunt.
Constantin Gâlcă e însă obligat să trimită în teren, la luptă, doar un corp, în timp ce celelalte rămân în rezervă, al doilea, și de veghe, al treilea. De sus, ori din tribună. Doar primul se bate, de azi cu toate cărțile mari de partea lui, la titlu.
Iar titlul va veni abia atunci când toate aceste corpuri vor reuși să-i limpezească și pe cei care au fluierat pasa lui Bancu spre Popescu, din minutul 90. Sigur, e mai greu, se poate și fără ei, dar ar fi păcat să nu fim toți. Chiar și cei care au înțeles mai târziu. În cazul lor, chiar e nevoie de iluminat. Stradal, cel puțin.
Vorba lui Amza Pellea, nemuritorul, când l-a auzit pe cel ce striga după ajutor, alunecând în prăpastie: “Bă, Sucăă! Al dracului ecou, abia acum se-ntorcea!”
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
