”Craiova, tot binele și tot răul”. Gândurile lui Marius Mitran după triumful încântător cu Spartak Trnava
Galerie foto (1 fotografii): ”Craiova, tot binele și tot răul”. Gândurile lui Marius Mitran după triumful încântător cu Spartak Trnava
Marius Mitran | Publicat: 08.08.2025 18:57 | Actualizat: 09.08.2025 10:59
“Lasă tribuna, vezi-ți de jocul tău, Ștefan!”. În lumina aspru-albă a vestiarului, Mirel Rădoi rupe o jumătate de minut din cele cincisprezece ale pauzei pentru a-i spune lui Baiaram ceea ce Baiaram știa dintr-o viață anterioară, dar uitase. Că la Craiova întâi oferi oamenilor cât ai și abia apoi exiști cât poți.
Pentru că în tribunele și peluzele de pe “Ion Oblemenco” se prepară facerea lumii. Iar lumea aceea se numește Universitatea.
Rădoi rupe, de câteva luni, niște fragmente de timp din viața acelor oameni, timp pe care l-a cerut pentru a crea o echipă. I-a reușit, a creat-o, poate mai repede decât el însuși a crezut, iar acum, că e pauză la meciul cu Spartak Trnava și lucrurile sunt încă pe muchie de cuțit, trebuie să intervină. În jocul lor, în viața lor. “De fapt, toți suntem niște intruși în viețile altora. Depinde doar de fiecare dintre noi ca această implicare să aibă urmări bune”. Marin Preda.
A urmat repriza a doua în care Baiaram a arătat că a înțeles cine a intrat în lumea lui, iar echipa că a predat, încă o dată, lecția deschisă de fotbal a unui antrenor capricios, sincer și, deseori, atins de aripa subțire a geniului. Ciudat, charismatic, vorbăreț în exces, mereu cu sufletul în palmă, puternic și arțăgos, Rădoi a reușit să îmblânzească până și lămpile albe ale nocturnei, care acum are ce lumina, în sfârșit, într-un stadion care așteaptă de 35 de ani un semn de Sus.
1-0, Baiaram, 2-0, Al Hamlawi, 3-0, Mora. Spartak Trnava e la pământ, așa cum, de câteva săptămâni, sunt toate adversarele Științei. Slovacii vor fi, foarte probabil, eliminați și va urma marea confruntare cu Bașakșehir Istanbul, pentru un loc în Conference League, grupă unică. Pe harta albastră a lucidității Craiovei, Rădoi a înfipt un bold și le-a scris băieților precum în ghidurile turistice : “Vă aflați în acest punct!”
Asta ar trebui să-i liniștească pe Baiaram și Băluță, pe Screciu și Mora, cei mai buni din noaptea de joi. Pe ei și pe colegii lor. Să le dea încredere și o anumită putere care, de peste 30 de ani, a lipsit tuturor generațiilor Craiovei, putere care însă clădise legenda acolo, începând cu ‘74.
Pentru că, în aceste nopți albastre, Universitatea a arătat că s-a desprins, în sfârșit, de propria ei teamă, care a sufocat-o în mediocritate atâția ani. Că e altceva, că gândește altfel și că poate multe, aproape orice își propune să facă. Tot binele din lume și din fotbal pare că s-a întors în brațele largi ale lui Isenko și în pașii mari ai lui Romanchuk sau Bancu. Teles arată ca un excepțional mijlocaș, Badelj ca un fundaș european de clasă, și tot astfel joacă și ceilalți. Cum de e posibil așa ceva!?
E posibil pentru că Mirel Rădoi, așa cum am scris acum puțin timp, tot aici, în “I am sport”, a încercat să facă bine Craiovei luptând, în primul rând, cu ea însăși. Cu stupidele ei toane, cu micile ei revanșe, cu suficiența ei și chiar cu ambițiile ei.
Pentru că toate erau mici. Rădoi, la modul cel mai concret și dincolo de orice metaforă, i-a învățat pe ai lui un stil, un sistem de joc, dar mai ales un sistem de viață.
Universitatea Craiova de azi nu mai are frici, nu se mai pierde în amănunte și nu cedează nici măcar atunci când cedează. E o echipă cu un recurs perpetuu la realitatea modernă a jocului, ofensivă, tare, ațoasă și extrem de periculoasă. Duce tot jocul în benzi și lovește în centru, se apără foarte sus, e compactă și solidară cu ea însăși.
Craiova joacă bine și totul place în astfel de momente, până și faptul că suporterii tineri scriu pe Instagram despre seri albastre și apoi le pozează, că aplaudă comentariile în caz că nu au văzut meciul de pe stadion, că sunt aici, cu noi, pe Iamsport.ro, că așteaptă show-urile din media și declarațiile Live ale lui Mihai Rotaru.
Totul e bine pentru că Rădoi a reușit să facă să se miște după trasee geometrice niște talente autentice. Sunt traseele lui, e gândirea lui, e conceptul lui.
O singură problemă nu e încă rezolvată, și mă gândesc cu teamă la ea. Când va veni prima înfrângere, când, Doamne ferește, acest balaur Bașakșehir, care ia jucători de la Roma lui Gasperini, poate va trece de Craiova, nu e imposibil, ba dimpotrivă, când, sigur, în campionat, Craiova va avea și un eșec, ei bine, atunci să nu se uite tot acest uriaș bine de azi. Din aceste lungi nopți albastre. Pentru că abia atunci, răul acestei uitări va fi tot răul din lume. Craiova trebuie să nu uite și să țină de ea însăși!
Aș vrea deci ca antrenorul ei să rămână la Craiova exact ca Simeone la Atletico, să treacă echipa și lumea creată în jurul ei prin toate. “Să cad, să mă ridic, să cad/ și să-mi miroasă cămașa a iad!” - Adrian Păunescu. Să se lupte cu toți și uneori să-i învingă pe toți. Doar atât. Nu mereu. Uneori.
Pentru toate aceste motive, sezonul acesta mi se pare că se poate numi, deja, “uneori”.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
