”Cristian Chivu. Uneori, mereu, niciodată”. Marius Mitran a tras o concluzie clară după eșecul lui Inter cu Liverpool: ”Nu e unul dintre cei mai mari antrenori deocamdată”
Galerie foto (1 fotografii): ”Cristian Chivu. Uneori, mereu, niciodată”. Marius Mitran a tras o concluzie clară după eșecul lui Inter cu Liverpool: ”Nu e unul dintre cei mai mari antrenori deocamdată”
Marius Mitran | Publicat: 10.12.2025 14:22 | Actualizat: 10.12.2025 14:22
“Facem un joc frumos, rezultate însă nu avem”. Declarația, în cam astfel de termeni, îi aparține lui Beppe Marotta, președintele lui Inter Milano, și a fost lansată acum vreo zece zile. Poate mai mult, e posibil să fi venit după meciul scăpat din mână în prelungiri, la Madrid, în fața lui Atletico. Nu este de marți seară, de după meciul din Champions, pierdut cu Liverpool. Dintr-un “soft penalty”, în minutul 88.
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
Urmărește-ne pe Google
Urmărește iAMsport.ro pe Google
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro. Urmărește iAMsport.ro pe Google.
Dar putea fi. Putea fi de oricând din acest sezon, în care Interul, totuși vicecampioana Europei la zi, a jucat bine, frumos, a pus mari probleme tuturor, dar a pierdut tot ce a fost de jucat cu cei mari. A avut 3-2 la Torino, cu cinci minute înainte de final, a pierdut cu 3-4. A avut Milanul la picioare, în “derby de la Madonnina”, două bare, plus un penalty.
L-a ratat Calhanoglu, s-a terminat 0-1. La Madrid, pe Metropolitano, în minutul 90+3, la ultima fază, corner Griezmann, lovitură de cap Gimenez, Bastoni spectator, 1-2. La Napoli a pierdut clar, cu un arbitraj însă oribil. Dintre cele importante, nu a învins decât pe Roma, iar în Champions, unde Cristian al nostru e debutant ca antrenor, Inter a câștigat doar în fața echipelor din urna a treia și a patra valorică. Cu Liverpool și Atletico, știm deja, urmează Arsenal, pe “Meazza” și Borussia Dortmund, în deplasare.
Și totuși, după cinci luni, ce puțin, nu-i așa?, Interul acesta este foarte sus în toate competițiile. În Serie A este pe 3, la un singur punct de Napoli și Milan, primele două, are cel mai bun atac din Italia și o apărare între premianți, în Cupă tocmai a zdrobit Veneția, asta e, iar în Champions League e încă pe 5, fără meciurile de miercuri.
Dar e sus, oricum, cu circumstanțele amintite, cu chinul adăugat săptămână de săptămână, cu jocul acesta consistent și, rareori, eficient, cu zâmbetul lui Cristi, uneori amar, și cu o cantitate uriașă de neșansă, cum rar am mai văzut la acest nivel.
De pildă, Mourinho, ultimul antrenor cu care Inter a cucerit Liga, atunci, în 2010, nu a avut în primii douăzeci de ani de meserie ghinionul pe care l-a găsit Chivu în aceste două-trei luni. Nici Ancelotti, oho, nici vorbă, nici Flick ori Guardiola. Nici pomeneală de așa ceva la ușa marilor antrenori ai Europei.
Întrebarea care apare aproape instant este aproape de neoprit: este însă Cristian al nostru unul dintre ei? Face el parte din grupul celor de mai sus? Evident că nu. Dar echipa pe care o conduce, clubul pe care îl reprezintâ, evident da! Mereu și mereu, de o eternitate, Interul e acolo. A fost acolo, a rămas acolo. Mediatic, istoric, filozofic, cum vreți, Inter Milano e unul dintre cei mai mari. E un absolut!
Chivu, deocamdată, nu e. Ca antrenor vorbesc, pentru că fotbalistul a fost foarte mare, la un Inter foarte mare. Dar alta e discuția astăzi. Chivu nu este între cei mari pentru că, și dacă ar fi câștigat cu Liverpool și la Madrid, la Napoli și la Torino, cu Milan și cu Udinese, nu știu, cu toate care i-au ieșit în cale, Cristian Chivu ar fi fost fix în același punct.
Am fi spus că e normal să fie astfel de rezultate, din moment ce Simone Inzaghi i-a predat cea mai bună echipă de pe glob dacă nu socotim Parisul lui Luis Enrique. Așa am fi spus. Iar dacă, la Torino, Juve ar fi avut 3-2 și Inter ar fi câștigat cu 4-3, iar toate celalalte verdicte ar fi fost întoarse de noroc în favoarea Interului, și cu Milan, și cu Atleti, tot așa am fi spus azi: e normal să ai astfel de rezultate, din moment ce aproape că le-ai primit moștenire! Păi, nu?
Așa am fi scris. Stai, domnule, să-l vedem mai încolo, echipa încă joacă din inerție, Inzaghi a plecat, dar n-a plecat! Nu așa am fi gândit? Ba da! Cu siguranță, da. Am fi intrat chiar cu grăbire în paralela cu Ștefan Covaci, (Istvan Kovacs, corect!), de acum mai bine de jumătate de secol, cum a preluat Piști de la Rinus Michels un Ajax imperial și l-a făcut și mai imperial. Ăsta era scenariul care se potrivea. Care s-ar fi potrivit.
Doar că nu. Chivu al nostru nu a moștenit norocul lui Inzaghi și, deși a lucrat cu Mourinho, la Inter, nici șansa maladivă a aceluia. (Mai țineți minte semifinala cu Barcelona lui Guardiola și Messi?) Chivu a ales altă cale, a schimbat în bine jocul, în timp ce peste el se prăvălea un ghinion de neimaginat prin amploare și consecințe.
Nu merita, desigur, să piardă nici cu Liverpool. Și, în general, cum vedem, Cristi merită mai mult uneori, și niciodată să piardă! Mie asta mi se pare de spus acum. Că Interul lui nu ar fi trebuit să piardă nimic din ce a pierdut. Și totuși, în ciuda piruetelor din presă italiană, în ciuda evidențelor, că ambele îi sunt favorabile, Cristi pierde tot ceea ce e esențial. Sau, mă rog, a pierdut. Poate și încrederea lui Marotta. Poate, nu știu.
Ceea ce știu este că tunelul acesta vâscos de neșansă nu poate dura la infinit. Se va sfârși într-o zi și, în mod paradoxal, după cum arată clasamentele, toate, Inter e încă foarte sus. Iar eu cred că acolo va și rămâne. Foarte sus.
Mă uit pe program și cred că Inter poate fi lider în Serie A destul de repede. Sigur, cu Arsenal va fi greu, dar poate că și în Champions se va întoarce ceva. Niciodată să nu spui niciodată, nu-i așa? Deși neșansa va lăsa, a lăsat deja, urme și în joc.
Ei, bine, și atunci? Cu roata norocului învârtită spre el, Chivu va fi antrenorul care cred eu că este? Cred că da. Deși mi se pare uneori prea agitat, mai mereu emoționat, poate prea teatral, aproape că i-aș spune că deja a reușit. Dacă doar neșansa îl țintuiește în ecuația în care pare a fi prizonier azi, atunci se va elibera. Mâine, poimâine, curând. Niciodată nu e o zi pentru el. Nici pentru Inter. Poate doar pentru noi. Restul lumii.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
