Cum se numea cel de-al treilea muschetar? Marius Mitran, despre cum transferul lui Radu Drăgușin l-a făcut să viseze iar

Sigur, m-am apucat de presă și așa am reușit să verific niște povești, între care cea a milionului de dolari oferit de Juventus pe Dumitrache, plus o fabrică FIAT în România, în ‘70, după celebra tăvălire, la propriu și la figurat, a campionilor lumii, Cooper și Bobby Moore, la Guadalajara, de către Mopsu’ nostru.

Apoi tentativa de seducere și aducere a lui Dobrin la Madrid, exercitată de însuși Santiago Bernabeu, în ‘72, după minunatul FC Argeș-Real 2-1, ba și mai multe povestiri, despre cum l-ar vrea Bayern München pe Dudu Georgescu, dubla “Gheată de Aur” a Europei, în locul formidabilului Gerd Muller.

”Plecau la bătrânețe”

Și cam atât, dacă nu ținem să socotim și “fugile” lui Dan Coe, de la Rapid, ori cele ale lui Viorel Năstase și Marcel Răducanu, de la Steaua, ori cea a lui Sătmăreanu II, de la Dinamo. Nu pun aici perioada de maximă închidere și constrângere, de dinainte de Revoluție, când Pițurcă și Boloni au ajuns la Lens și, respectiv, Racing Jet Bruxelles, ori Cămătaru la Charleroi.

Ei plecau doar la bătrânețe și pentru că Valentin Ceaușescu le promisese asta, fiindu-le prieten bun, ori pentru că Securitatea era stat în stat deja și apucase și ea să intre în acest joc al recompenselor.

A murit însă regimul comunist și zeci, sute de fotbaliști români chiar, au fost cumpărați de cluburi occidentale, unele mari, altele mici spre micuțe, dar bani s-au dat mereu. Milioane de dolari pe Hagi, Gică Popescu, Adrian Ilie, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu ori Lupescu, pe Răducioiu sau Panduru, pe Craioveanu ori Stelea și tot așa.

Apoi, din ce în ce mai mulți bani, pe măsură ce prețurile explodau, deși sumele cele mari, pe Chivu și Mutu, de pildă, le-au luat cluburi străine, Roma și Parma, unde ajunseseră ei.

”A venit căderea”

A venit căderea fotbalului nostru, să nu uităm că a trecut peste un sfert de veac de la ultima calificare la un Mondial, și cererea a fost tot mai rară, dar încă s-a vândut bine. Un Stanciu, un Mitriță, un Gardoș, un Chiricheș, până la Dennis Man, 13 milioane plătite de Parma! Sau pe acolo.

Când, deodată, iată-ne martorii celui mai scump transfer din istoria fotbalului românesc, chiar dacă nu de la o echipă din țară la una de afară: Radu Drăgușin la Tottenham, contra a 31 de milioane de euro, 25 direct în conturile celor de la Genoa, plus 6, eventual, în funcție de anumite obiective atinse de Radu și noua sa trupă. Și încă ce trupă! London, baby!

Și așa am ajuns să scriu și eu pe o temă pe care nu o mai am sub niciun control, pentru că de zece zile măcar, s-a scris tot ce se putea imagina că se poate scrie. Bun!

Am zis apoi, hai, domnule, să așteptăm primul meci al băiatului nostru la Tottenham și poate găsim să strecurăm cumva un text mai semnificativ, de la origini și până în prezent. S-au scris însă și acestea, bine, foarte bine unele, prost altele, dar ziariști, comentatori, moderatori și martori, cu și fără voie, au umplut rapid și acest spațiu.

Nu mai vorbesc de rețelele de socializare care îl confirmă zi de zi pe Umberto Ecco. Îl confirmă, așa, și? Un milion de opinii sunt mai bune decât zece!

De fapt, talentul cu totul excepțional al lui Radu Drăgușin a permis întreaga această desfășurare mediatică de forțe, de voci și chiar de superlative mai mult sau mai puțin absolute. Prezentul și viitorul sună bine în cazul acestui mare fotbalist și asta ne-ar putea salva și pe noi, grosul pluton al unui fotbal care tânjește după rezultate, faimă și, mai ales, bani.

Tottenham Hotspur sună bine, Premier League și mai bine, ce să spui mai mult decât atât, tu, ziarist de meserie, care ai prins și drama lui Dan Coe și refuzul Partidului Comunist în fața contractului lui Balaci, și fotografiile cu Hagi la Real și Gică Popescu la Barcelona?

Unde e, în ce morișcă ne-a urcat Drăgușin azi, ca să ne dezmeticim mai greu, să stăm strâmb și să judecăm drept? 30 de milioane de euro! 30. Sigur, Radu nu a luat încă Champions League, precum Chivu, și nici nu a dat 100 de goluri în Serie A, ca Mutu. Dar valorează 30-31 de milioane de euro! Și într-o zi va lua Liga!

”Avem o certitudine”

Chiar peste, pentru că sunt convins că Tottenham va prinde loc de Champions League în acest sezon, iar Radu va juca numărul de meciuri care să le aducă italienilor restul de bani. Ce ne interesează însă pe noi e această cotă de 30 și ceva de milioane, atinsă în sfârșit de un fotbalist român.

Asta pentru că e una reală, în primul rând. Nu degeaba Bayern Munchen a venit cu o ofertă superioară celei a englezilor, e o certitudine.

Nu degeaba Florin Manea, factorul determinant al carierei fulminante a lui Radu, vorbește de un viitor galactic ori extraterestru al acestui băiat cu figură de muschetar din garda domnului de Treville, din care mai făceau parte Athos, Porthos, și Aramis. Nu vi se pare că vine, măcar în imaginație, din povestea aia?

Pentru că, pe vremuri, imaginația și impactul ei asupra realității era totul. Ne imaginam că Dan Coe s-a salvat, totuși, în ultima clipă. Ahoeeee, și încă o dată, că e voie!

Că Balaci a apucat să joace nu la Dinamo, după despărțirea de Craiova, ci la Milan. Că Marcel Răducanu n-a fugit, dintr-o anumită teamă. Că Dobrin a luat La Liga cu Real! Impactul din acei ani era pur imaginativ. Știam cât valorăm, nu știam la ce costuri... Apoi, când a fost voie cu adevărat, și marile cluburi au căutat români de clasă, am înțeles că avem preț, din ce în ce mai mare, pe măsură, ce forța națională se stingea.

“Ne vom salva individual, nu ca nație!”. De câte ori nu ați auzit vorba asta, fiți sinceri!

Uite că Tottenham ne poate oferi și varianta, poate nu cea din urmă, de a ne salva și ca nație, prin individual. Avem preț! În sfârșit, avem preț, și chiar nu contează ce a văzut sau a scăpat din vedere Radu la centrarea aia în careu către Hojlund. Nu contează!

Contează că avem iar un jucător de superclasă, după Chivu și Mutu, și ei niște mușchetari fără armată, din păcate. Poate Radu o va avea! La vară, la Euro, cine știe?

P.S. Regizorul londonez Danny Boyle, într-o grandioasă peliculă, cu opt premii Oscar, “Slumdog Millionaire”, oferă variante de răspuns la întrebarea din titlu, care devine cheia de boltă a filmului. Eroul lui Danny reușește prin tenacitate, credință și inteligență. În ce mă privește, sper că Boyle ține cu Tottenham și că răspunsul este Drăgușin!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.