De la un “D” magnific, la vorbe de ocară! Dan Capatos scrie despre momentul în care s-a îndrăgostit de Dinamo

1979, toamna. Intrasem în clasa întâi pe la 6 ani și vreo 3 luni și luam deja în piept cifrele și alfabetul. Spre deosebire de mulți alți copii, mai ales fetițe, scriam atât de urât încât, dacă ar fi putut, caietele mele ar fi intrat în greva generală.

Ai mei erau exasperați, nu reușeau să găsească vreo metodă să mă facă să nu mai agresez penița stiloului în asemenea hal.

Dan Capatos, despre momentul când s-a îndrăgostit de Dinamo

Într-una din multele vizite pe la neamuri, mama vede pe biroul unui var de al meu un abțibild cu un mare “D” roșu, pictat parcă de Michelangelo.

A reușit să îl facă pe văr-miu să i-l dea și, bucuroasă - nevoie mare, mi-l lipește pe caietul de română: “uite, măcar litera asta încearcă să o faci așa”.

Pentru unul care reușea să se exprime în scris doar prin unghiuri și colțuri, curbele ireale ale acelui “D”, prima stemă a Clubului Dinamo București, însemnau perfecțiunea.

Am aflat rapid ce reprezintă și așa a început povestea mea de dragoste pentru acest club. Practic, pentru mine fotbal însemna Dinamo. Iar Dinamo era acel “D” pe care am început să îl scriu perfect și prin caiete.

2023, "D-ul" a dispărut de mult

2023, toamna! “D”-ul acela a dispărut de mult. La fel și “desenele” din jocul echipei. Au dispărut meciurile istorice, antrenorii faimoși, jucătorii emblematici, cupele și campionatele câștigate, stadioanele pline, practic tot ce înseamnă cu adevărat acea literă “D”!

Să privești acum un meci al lui Dinamo pare o tortură inventată la Guantanamo special pentru suporterii alb-roșii. Cum s-a ajuns aici? De ce? Cine e vinovat? Ce se poate face?

Uite, astea sunt întrebări care mistuie orice dinamovist. Și îl termină psihic. Lucru lesne de observat, doar la o simplă citire a comentariilor lăsate pe rețelele sociale sau în subsolul articolelor despre echipă.

Dacă în 1979, când am aflat ce înseamnă acel “D”, suporterii se auzeau, ca o singură voce, doar pe stadioane, în 2023 sunt sute de mii de voci care nu reușesc să se armonizeze. De ce? Iată o altă întrebare importantă.

Cu multe variante de răspuns. Cel mai important poate este acela că sunt deja adolescenți de 16-17 ani care nu au văzut un Dinamo mare. Sau cu D mare.

Și alții, la fel de mulți, dintre cei care sunt acum vocali pe rețelele de socializare care aveau 4-5 ani când Dinamo câștigă ultimul campionat. Cum să-i înțeleagă ei pe bătrânii ca mine?

"Cum să retrogradeze Dinamo?"

Cum să înțeleagă dezastrul unui loc 2 la final de campionat? Cum să urmărești campionate cu câte 10-15 înfrângeri? CUM SĂ RETROGRADEZE DINAMO???

Și multe alte “cum”-uri cu care am învățat să trăim și cărora le-am supraviețuit. Dar cu ce preț? Suntem mai dezbinați ca oricând. Mai neînțeleși în propria familie. Mai singuri și mai neimplicați sentimental.

Cine e de vină? Altă întrebare cu zeci de variante de răspuns. Ce e de făcut? Știu, încă o duzină de răspunsuri. Sau sute. Sau mii. Fiecare dintre noi are propria varianta de salvare. Fiecare are în față un vinovat.

Toți propunem soluții în scrâșnet de măsele. M-am trezit și eu că de ceva vreme tot fac mișto de actualii acționari și sunt convins că am dreptate.

Primesc deopotrivă laude și înjurături de la “câinii” mei, colegi de suferință și imprăștii și eu sudalme în stânga și-n dreapta, convins că dețin adevărul absolut.

În punctul asta suntem: sute de mii de acționari, sute de mii de antrenori, sute de mii de suporteri risipiți de vremuri. În 1979 eram două forțe uriașe: Dinamo și suporterii ei!

Care au făcut un băiețel de clasa 1 să scrie cel mai frumos “D” care s-a scris vreodată. Acum, același suporter de atunci are momente când revine la scrisul lui “urat”. Când? Cam după fiecare etapă…

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.