Dumitru Graur: ”Atentat la libertatea cuvântului”

Țepelin este un gazetar cu multă experiență, având merite uriașe în rebranduirea ziarului și crearea excelentei sale platforme digitale. Ringier nu a ținut seama de niciuna dintre aceste calități.

Așa cum am văzut, reacțiile tuturor colegilor de breaslă din presa scrisă sau cea vorbită, ale organizației independente Active Watch sau a Centrului pentru jurnalism independent sunt la unison în condamnarea acestui act de terorism la adresa libertății de exprimare.

Fiindcă nimeni nu se îndoiește nicio clipă că decizia de demitere a lui Țepelin este strâns legată de dorința celor de la Ringier de a impune redacției subordonarea textelor scrise politicii comerciale a trustului.

A cere în plin secol XXI ca articolele despre industria pariurilor sportive să fie mai întâi văzute de conducerea Ringier este fără îndoială un act de cenzură, iar acest lucru este în principiu interzis atât de deontologia profesiei de ziarist, cât și de însuși Codul etic înscris în regulamentul trustului elvețian.

Iar Țepelin și colegii săi nu au fost de acord cu această tentativă de cenzură editorială.

Becul roșu s-a aprins atunci când „Gazeta” a publicat cel puțin două articole despre proliferarea fără precedent a pariurile în societatea românească și tendința industriei de profil a acaparare a întregii societăți românești, creând stare de dependență în pături foarte largi ale populației.

Nimănui nu-i prea pasă de această adicție, fiindcă la mijloc sunt sume imense de bani.

„Gazeta” a îndrăznit, Cătălin Țepelin și Cătălin Tolontan fiind liderii de opinie pentru ceea ce s-a considerat a fi un atac la adresa industriei pariurilor sportive, aducătoare, nu-i așa, de venituri considerabile prin publicitatea pe care ziarul o găzduiește.

Toate acestea par speculații, Ringier nu va recunoaște niciodată care este adevărul, mai-marii companiei pretextând o „nepotrivire de caracter” cu Țepelin, în care nici țâncii de-o șchioapă nu pot crede.

Coincidența, cum spune Cătălin în textul publicat pe facebook, ar fi mult prea mare!

Așadar, nimeni nu se îndoiește că este vorba despre alungarea din fruntea Gazetei Sporturilor a omului care a îndrăznit, alături de Cătălin Tolontan, să-i înfrunte pe patronii trustului elvețian, refuzând ab initio tentativa cenzurării textelor.

Într-o scrisoare deschisă, peste 80 de jurnaliști ai cotidienelor Gazeta Sporturilor și Libertatea se opun concedierii lui Cătălin Ţepelin din fruntea redacţiei GSP şi spun că totul s-a petrecut după ce au refuzat să arate în avans articolele despre firmele de jocuri de noroc care sunt clienţi publicitari.

Între semnatari se află toate numele mari ale acestor publicații, începând cu Cătălin Tolontan, Ovidiu Ioanițoaia, redactorii șefi adjuncți Dan Udrea și Bogdan Stamatoiu (care au refuzat să preia postul de redactor șef al lui Țepelin), editorialiști, redactori, până la cei mai tineri veniți în redacție.

S-ar putea spune că este o criză fără precedent la Gazeta Sporturilor. Dar nu e chiar așa. De-a lungul timpului, și aici mă refer doar la perioada post-decembristă a presei noastre sportive, au existat încă multe alte momente de criză, și n-am să reamintesc decât câteva.

Mai întâi la „Sportul roșu” al lui Mitică Dragomir, care a simțit pe pielea lui „insubordonarea” lui Ioanițoaia și Tolontan.

La momentul respectiv, întreaga redacție l-a părăsit pe Mitică, transferându-se la nou creatul „ProSport”, iar ziarul lui Dragomir a sucombat foarte rapid.

Ingerințele lui Adrian Sârbu în politica noului ziar de sport au dus însă la conflicte deschise între patronat și gazetarii săi.

Sârbu a încercat la un moment dat să impună o anumită protecție pentru prietenul George Copos, dar a fost refuzat ferm de Tolontan. A urmat o discuție aprinsă. Părea că Tolo fusese convins.

Însă chiar a doua zi, pe prima pagină a ProSportului, Copos era făcut una cu pământul pentru una dintre multele sale greșeli în conducerea Rapidului. Iar Adrian Sârbu a înnebunit.

A fost mare nevoie de diplomația lui Ioanițoaia și a lui Andrei Vochin, adjunct la vremea respectivă, pentru ca Tolontan să nu fie demis de Sârbu.

Nu foarte mult după aceea, Ioanițoaia și Tolontan și-au luat trupa și au trecut in corpore la Gazeta Sporturilor, preluată de trustul lui Dan Voiculescu.

Din surse sigure știu că și aici s-a dorit subordonarea editorială a redacției intereselor comerciale, dar Oancea și Voiculescu n-au avut niciun succes. Și ziarul a trecut la Ringier, cu întreaga echipă de gazetari odată cu el.

Și iată că acum, „jivinele cu sânge rece de la Ringier”, cum îi numește Cristian Tudor Popescu pe patronii trustului elvețian de presă, oameni care „în afară de tiraj, publicitate și profit nu sunt interesați de nimic altceva”, au intrat într-un război dur cu redacția „Gazetei”, fiind pe cale să comită un adevărat atentat la libertatea de exprimare a cuvântului scris.

Ce se va întâmpla în continuare este imposibil de anticipat în acest moment. Ringier este un trust extrem de puternic, cu zeci de filiale pe întregul continent și mii de angajați.

Dar sunt la fel de sigur că și „Gazeta” este foarte puternică, mai exact colectivul care o formează. Și atunci, ce urmează?

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google