”Mitriță, interstelar”. Marius Mitran, cuvinte mari după victoria Universității contra Rapidului

Asimov prezintă apoi însușirile nemaipomenite ale actorului său principal, lăsându-ne să credem că toată lumea lor se sprijină pe calitățile ieșite din comun ale acestuia.

Nu altfel stau lucrurile, faptele și senzațiile la Universitatea Craiova, unde întreaga fundație, da, stă pe umerii aparent fragili ai unicului fotbalist de geniu din România, Alex Mitriță.

Craiova-Rapid 2-1 a fost un meci școală, despre viața aici, între pământeni, precum și între spațiile intergalactice, acolo sus, oriunde ar fi ea. Pentru că există viață dincolo de percepția noastră obiectivă. Semne, noduri, energii. Vin de undeva.

Viața Craiovei e destinul Universității. De 75 de ani, toate adevărurile ei așa se definesc.

Oblemenco a fost primul venit, cumsecade și răzvrătit, de undeva. Balaci a luat asupra lui trecutul Tunarului, a schimbat mișcarea de rotație a unor astre, care de atunci se învârt altfel, uluind oamenii și a urcat Craiova atât de sus încât nimeni să n-o mai ajungă. Deși, ulterior, unii au încercat să pună mâna pe ea. N-au pus, dar s-au iluzionat că au pus.

Anii, prea mulți, au trecut și nimeni nu a mai reușit să urce atât de sus și să coboare apoi printre olteni cu continuarea poveștii. Pur și simplu emoționanta aventură a Maximei din constelația Centauri nu avea urmare. Nu se încheiase, dar nici nu continua.

Până în zilele noastre, anul galactic 2024, când Mitriță a rostit parola care elibera energiile de altădată: “Băăă!!! Vă omor, băăă, dacă pierdem azi!”

Pentru că asta i-a lipsit, în toți acești ani, Științei. Mesajul care să o conecteze la esența ei de altădată. Răzvrătirea, nervii, paroxismul, nebunia, spiritul.

La 1-0 pentru Rapid, cu un om în plus pentru Rapid, cu două clase de joc în plus pentru Rapid, Mitriță a luat meciul pe răspunderea lui și l-a întors în favoarea alor lui. Singur.

Singur fusese și Oblemenco, singur și Balaci, până ce au coagulat, fiecare, pe forța ambițiilor lor, două echipe uriașe. Cea care a fost campioană a unei iubiri mari de tot și cea Maximă.

Mitriță încă nu a reușit asta. Încă. Dar chipul blond- blond, ca al tatălui ei, al Lorenei Balaci, strălucind într-o fracțiune de imagine, pe ecranul televizorului, lângă cele ale lui Cami, Sorinaccio, Aurică-Vulpea, Emil, Pele, la loja cu cea mai mare greutate din stadion, girează viitorul în acest sens. Semnalul a venit, desigur, de foarte sus, din muzica și pasele sferelor. Și din steagurile Peluzei Nord, cu chipurile sfinților.

De acolo a venit și pasa de la golul lui Baiaram, de acolo siguranța de la penalty. De acolo și de la îndemnul tatuat pe ceafă, citatul etern valabil, semnat Ilie Balaci.

“Distrează-te pe teren”!

Deocamdată, Craiova e încă departe și de distracție, și de Mitriță însuși. Dar e aproape de valorile ei, de tradiția ei, de ADN-ul ei, de suporterii ei. Ceea ce e esențial.

Cum Balaci s-a născut la fix o lățime de Dunăre de Bulgaria, o fi ceva și ceva și în asta, mai ales că la olteni totul se judecă mistic, predestinat și aproape religios. (De marii apostoli ai Bisericii ei am scris ceva mai sus.) Bulgarul Petev a strâns această echipă din abandonul propriei ei ambiții, a făcut din Badelj cel mai bun apărător din țară și din Mitriță tot ceea ce v-am povestit până acum.

Craiova se va bate, în următoarele opt etape, la titlu. Nu știe nimeni, aici, printre pământeni, dacă îl va lua. Sus însă , printre forțele interstelare, se știe. Acolo e Fundația.

“Se spune astfel că…”.

Și cred că și Mitriță știe. Iar chiar dacă încă nu știe, sigur poate!

P. S. De ce a pierdut Rapidul cel mai sigur meci pe care l-a jucat în acest sezon? Pentru că antrenorul ei, Cristiano Bergodi, mai întâi că nu a crezut în victorie, apoi nu a știut să o păstreze, când a avut-o în buzunar. Marile lui merite în acest sezon al echipei sunt evidente, ca și, ce ciudat pentru un italian, naivitatea lui tactică. Ce șansă avea Craiova fără Mitriță? Probabil nici una. Cu om în plus și avantaj pe tabelă, Mitriță ar fi trebuit gardat de doi oameni, permanent. Nu a fost. În plus, lipsa de luciditate a rapidiștilor a fost generată de neîncrederea lui Bergodi în propriile planuri. A schimbat prea mult, semn de nesiguranță. A spus, la final, că Rapid și-a făcut “harakiri”. Și nu e adevărat.

Echipa a făcut ce a învățat. A avut mingea, a avut inițiativa, a obținut, mai mereu, prim-planul. Dar nu a avut ceea ce italienii de acasă ai lui Cristiano Bergodi numesc “grinta”.

Ceea ce ar însemna revolta, ambiția extremă, credința că se poate. La olteni, toate acestea au venit, am convenit asta, de la Mitriță și de la Petev. La Rapid nu a existat niciun Mitriță, iar de la Bergodi a venit o expresie în limba japoneză. Atât.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!