Spiritul jocului de rugby

În anii '60-'70 meciurile de rugby se jucau pe marele "23 August", dar doar ca "deschidere" pentru un mult mai așteptat derby de fotbal Rapid - Steaua sau Dinamo - Progresul. Spectatorii se uitau la meci și nu prea înțelegeau nimic.

Marile echipe nu ne acceptau pentru că noi jucam meschin, strict la rezultat, nu deschideam decât arareori pe treisferturi, de cum prindeam mingea o și aruncam în afară, în tușă, spre stupoarea adversarilor care așteptau altceva. Așteptau un joc de rugby veritabil, deschis și spectaculos, pe care noi îl refuzam cu obstinație.

Și totuși, în 1979, într-un meci test împotriva Țării Galilor, la Cardiff, ai noștri au condus până în finalul jocului, când numai un drop-gol de ultim moment al galezilor a făcut ca aceștia să învingă la limită, cu 13-12. Anul următor, România învingea clar Franța pe Giulești, cu 15-0 şi obținea un rezultat egal, 13-13, împotriva Irlandei.

Este adevărat că în anii ’80 existau la noi mai mult de 12.000 de jucători, activând în 110 cluburi. Astăzi dacă mai sunt 3.500, cu 75 echipe active, inclusiv de juniori. În 1988 România obținea prima victorie în deplasare împotriva unei echipe participante la Turneul celor 5 Națiuni, respectiv 15-9 în fața Țării Galilor, iar în 1984 a venit o victorie asupra Scoției. În 1993, aceeași echipă a Țării Galilor era înfrântă categoric la București, cu 24-6.

Apoi, după anii 2000, totul s-a dus la vale. Ne-am bucurat că echipa națională s-a calificat la câte un Campionat Mondial, însă deveniserăm ciuca bătăilor, să amintim numai cele de anul trecut, 8-82 cu Irlanda, 0-76 cu Africa de Sud, 0-84 cu Scoția și 24-45 cu Tonga. Insuportabil!

Un serial despre frumusețea rugby-ului

Rulează de câteva luni un serial excepțional despre rugby pe Netflix. Se numește "Six Nations" și în cele opt episoade reușește să pătrundă dincolo de ce se poate vedea pe teren. Este descrisă cu lux de amănunte desfășurarea ediției trecute a turneului, încheiată cu marele șlem al Irlandei, la cea de-a 129-a ediție a competiției (!).

Statistica spune că la meciuri au asistat 1.010.930 de spectatori în total, revenind exact 67.395 pe fiecare meci disputat. Niciun loc liber în tribune. Recomand cu căldură aceste serial celor care sunt cât de cât interesați de marele spectacol rugbystic al Europei.

Este de urmărit cum se pregătesc acești coloși pentru meciuri, cum gândesc antrenorii tacticile de joc și câtă încărcătură este în tribune, câtă pasiune. Forțele care se înfruntă în grămezi sunt colosale. Andrew Porter, unul dintre pilonii grămezii irlandeze, a fost inițial refuzat la selecție, fiind considerat prea slab.

A muncit, s-a antrenat, iar acum are 125 kg la 1,84 m înălțime. Antrenamentele sunt epuizante, pentru ca jocul să aibă coerență. Gael Fickou, 87 de meciuri în echipa Franței, declară la un moment dat că se gândește să înceapă o altă meserie. Dar desigur că mai așteaptă!

"Românii cu greu fac echipă"

Din păcate, cum spuneam, românii nu sunt aproape deloc interesați de rugby. Și cred că de fapt la noi nu este deloc înțeles spiritul jocului. Fiindcă rugby-ul este în primul rând o stare de spirit colectivă, iar noi n-am excelat niciodată în această direcție. Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a spus-o direct că „românii greu fac echipă”, preferând interesele individuale. Ăștia suntem, fiecare cu ale lui.

Iar dacă nu poți înțelege spiritul rugby-ului, nici n-o să-ți placă jocul vreodată. Au fost totuși cam 5.500 de spectatori sâmbătă pe "Arcul de Triumf", la un meci crucial pentru echipa României, înscris în ediția actuală a Rugby Europe Championship, să-i spunem divizia a doua a rugby-ului continental, după Turneul celor Șase Națiuni.

În paranteză fiind spus, niciun post de televiziune din țară n-a fost interesat să difuzeze vreun meci din această competiție. Venită după dezastrul de la Cupa Mondială, participarea la acest turneu a renăscut noi speranțe, după 20-8 cu Polonia și 33-18 cu Belgia. Portugalia însă ne-a zdrobit, câștigând cu 49-24 și aruncându-ne astfel în gura Georgiei, pentru ce va însemna semifinala turneului.

Românii preferă fotbalul

Nu-i mai puțin adevărat că nici jocurile (excepționale din toate punctele de vedere) ale actualului Turneu al celor Șase Națiuni nu prea există în transmisiile televizate de la noi. Românii preferă în mod clar fotbalul, chiar un Voluntari - Poli Iași (cu doar o sută-două de spectatori în tribune) surclasând ca audiență orice meci de rugby internațional.

Transmisiunile directe de la Cardiff, Londra sau Paris sunt preluate de un post TV aproape ascuns, Orange 3, pe care destui de puțini oameni îl mai găsesc în lista de programe. Aici am văzut recent cum Italia, cenușăreasa competiției, a fost la un pas de o minune, pierzând în fața Angliei la doar 3 puncte (24-27), după ce la pauză conducea cu 17-14.

O naţională a Italiei fără complexe, seducătoare în prima repriză, sub comanda noului său selecţioner, argentinianul Gonzalo Quesada.

Greu de tot cu Georgia!

Un antrenor nou are acum și echipa Românei, pe francezul David Gerard, și după părerea mea rezultatele încep să se vadă. În scurt timp, "stejarii" par să joace altceva, s-a văzut chiar și în meciul cu echipa Portugaliei, pierdut la o diferență nemeritat de mare. Au fost chiar momente excelente de joc pentru ai noștri, cărora le-a lipsit puțină șansă pentru a finaliza câteva atacuri cu încercări în terenul de țintă.

În paranteză fiind spus, m-a surprins desemnarea arbitrului întâlnirii, un georgian, Nika Amashukeli, care între altele ne-a refuzat eseul marcat de Rupanu. Iar astfel Georgia a evitat întâlnirea cu Portugalia, urmând să joace la Tbilisi cu echipa noastră, socotită desigur ca fiind un adversar mai facil.

Domnul georgian a arbitrat și la Cupa Mondială (chiar meciul nostru cu Irlanda!), deci valoare are. Dar parcă ar fi fost mai bine dacă cei de la Rugby Europe (președinte Octavian Morariu) l-ar fi scutit de orice bănuială. Sau suntem noi prea suspicioși?

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google