Ștefan Beldie: Cum să înțelegi mai bine conflictul patronat - ziariști de la Gazeta Sporturilor

Țepelin susține că decizia este luată ca urmare a faptului că s-a opus unor presiuni făcute în interesul unor companii din industria pariurilor asupra actului editorial.

Adică, pe românește, oameni din conducerea Ringier ar fi cerut ziariștilor să le ofere acces la articolele care vizau companii din industria pariurilor înainte ca acestea să fie publicate.

Care companii din industria pariurilor sunt clienți de prim plan când vine vorba de achiziția de reclamă în publicațiile Ringier.

Ce înseamnă cu adevărat "dă-mi articolele înainte de publicare"

Înainte ca un articol să fie publicat, fiecare text este verificat și aprobat. Doar că omul care verifică și aprobă acel articol este un alt ziarist, nu manager din zona comercială a companiei.

Asta pentru că produsul jurnalistic poate fi apreciat ca bun de tipar doar de un ziarist și apreciat ca bun sau "nebun" jurnalistic doar de public.

Oamenii de la marketing sau din zona administrativă a unei publicații nu au niciun rol în ceea ce privește partea strict editorială.

De altfel, orice implicare a lor în această zonă transformă jurnalismul în PR. Iar Gazeta Sporturilor este ziar de sport, nu buletin de relații publice.

Prin urmare, când cineva din afara zonei de decizie editorială spune "dă-mi să văd înainte de publicare ce ai despre ăștia cu pariurile", e vorba despre o încercare simplă și foarte eficientă de cenzură a ziariștilor.

Un neinițiat ar putea spune "și ce dacă dă articolul să-l citească și respectivul? Unde e cenzura?".

Cenzura se produce prin însăși perversitatea pretenției de-a vedea ce ai scris despre subiecții în cauză. Adică interesul special pe care cineva din zona de marketing sau din zona administrativă îl are față de astfel de articole înseamnă că tu, ca ziarist, e posibil să faci ceva greșit.

Că e posibil să lezezi interesele unor prieteni ai celor care ți-au cerut să le arăți articolele.

Prin urmare, efectul dorit asupra ta este ori să fii inhibat în ceea ce scrii, ori să nu mai produci deloc articole care să vizeze acele companii.

De ce celor de la Ringier ar putea să li se pară firesc să facă asta

Ringier este o companie elvețiană care se află în industria presei de aproape două secole. Deci experiența lor este uriașă și cunosc foarte bine orice nuanță legată de cum ar trebui să interacționeze zona comercială cu cea editorială.

Cei de acolo cunosc gravitatea lui "dă-mi să văd ce vrei să scrii despre pariuri".

Nu e ca prin alte părți, unde o companie face presă după ce a adunat capital din alte afaceri și ori nu știe să gestioneze o astfel de afacere "specială", ori nu vrea să gestioneze după regulile industriei această afacere specială.

Dacă Ringier face ceea ce spune Țepelin c-a făcut, atunci scuza cu n-a știut cade instant.

N-a vrut să se comporte așa cum cer inclusiv propriile reguli scrise în ceea ce privește gestionarea relațiilor business - editorial.

De ce fac asta?

Ai putea crede cu un oarecare complex de inferioritate că o fac pentru că-s elevețieni și noi suntem români.

Nu, e vorba de bani.

Sigur, prezența banilor poate fi asociabilă stereotipic cu sintagma elvețian și absența banilor cu sintagma român, dar e vorba pur și simplu de bani și atât.

De altfel, în aproape orice conflict, într-un final, măcar o parte este interesată de bani în primul rând și abia apoi de orice altceva.

De ce nu vezi nicio reacție din zona industriei pariurilor

Această industrie care e, foarte probabil, principalul finanțator al media de sport prin intermediul publicității cumpărate este foarte tăcută zilele acestea.

Asta deși le place să comunice și deși au organe de reprezentare.

De ce tac?

Habar n-am, dar pot bănui.

Bănuiala mea este că e o tactică de PR care spune "nu discuta despre un subiect care nu-ți convine pentru că nu faci altceva decât să crești comunicarea din jurul său, să-l faci și mai cunoscut".

Așa că tac.

De asemenea, dacă acea companie pe care Ringier a dorit să o protejeze este una foarte puternică în industrie, e posibil ca influența sa să conteze atât de mult încât să fie cât mai multă liniște peste tot.

Inclusiv prin presa sportivă.

Care presă sportivă, după cum ți-am spus, are ca principală sursă de venituri în acest moment exact banii proveniți de la această industrie.

Ce ar putea să se întâmple în continuare

De-a lungul timpului, echipa care face astăzi Gazeta Sporturilor a schimbat de mai multe ori publicația pentru care lucra în urma unor conflicte cu patronatul.

Inclusiv Ringier s-a mai confruntat cu o plecare în masă a ziariștilor ca urmare a faptului că a avut o dispută în principal cu Cătălin Tolontan.

Se va întâmpla asta și acum?

Este posibil, dar eu cred că nu.

De ce?

Ai putea crede că Tolontan a îmbătrânit sau că sunt prea bine plătiți ca să riște.

Și te-ai înșela.

Cred că principalul motiv pentru care e greu să pleci acum de la un ziar la altul în corpore ține de cât de mult depinde presa sportivă de industria pariurilor.

Pleci și ajungi într-un loc în care finanțarea pe termen mediu depinde tot de industria pariurilor în cea mai mare măsură.

Normal, poate unul sau mai mulți dintre jucătorii din această industrie care nu primeau protecția Ringier să le promită celor de la Gazetă că dacă pleacă-n altă parte le vor susține demersul.

Sau poate brusc oameni cu bani care vor să aibă în portofoliu și presă sportivă vor încerca să-i tenteze pe ziariști cu proiectul unui ziar / site nou în care afacerea cu presă să fie afacere cu presă.

Vom vedea ce se va întâmpla.

Dacă se va întâmpla.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.