”Un om bun”. Vali Moraru deplânge dispariția lui Emeric Ienei: ”S-a stins. Cum și Steaua lui e stinsă în războaie inutile și imposibil de înțeles”
Galerie foto (1 fotografii): ”Un om bun”. Vali Moraru deplânge dispariția lui Emeric Ienei: ”S-a stins. Cum și Steaua lui e stinsă în războaie inutile și imposibil de înțeles”
Vali Moraru | Publicat: 05.11.2025 14:41 | Actualizat: 05.11.2025 14:41
Steaua nu ar fi câștigat Cupa Campionilor în ‘86 fără Emeric Ienei. Este convingerea mea. Fără atitudinea lui, fără vorba lui, fără armonia pe care o genera prezența lui, fără ideile lui, fără toate ale lui.
Sigur că pot fi spumoase poveștile cu ”Halagian a creat echipa”. Dar contraargumentele sunt mult mai convingătoare. Halagian a avut o contribuție pozitivă la crearea echipei, dar marele merit cred că e al lui Ion Alecsandrescu. Apoi, stilul de lucru al lui Halagian transforma destul de repede vestiarul Stelei într-o bombă cu ceas.
Și, chiar dacă Ienei a preluat construcția altcuiva, ce importanță are? Emeric Ienei este singurul antrenor român care a dus o echipă din România până la capăt. E antrenorul singurului succes absolut din istoria noastră.
Emeric Ienei a fost cel mai bun antrenor pentru Steaua de atunci. A avut noroc că a fost el alesul? Că a avut o superechipă la dispoziție? Că i-au fost alături Sfinxul și Valentin? Ok, hai să convenim că o fi avut și noroc. Dar are meritul incontestabil de a fi fost cel mai potrivit om într-un moment unic. Ca să vă convingeți, ascultați-i pe copiii lui, pe Gabi, pe Marius și pe ceilalți vorbind despre el. Nu doar acum, când Nea Emi s-a dus, ci și până acum.
”L-am iubit toți!” – spune Găboj. Cu altcineva nu s-ar fi scris la fel de frumos povestea, cu toți Duckadamii și Lăcătușii din acea mare echipă. Alții au luat titluri. De antrenorul cu cele mai multe trofee câștigate, de antrenorul secolului… Nea Emi e fără titluri multe, nu încape în clasamente seculare, dar a luat ce e mai important: Trofeul.
Nea Emi s-a stins. Cum și Steaua lui e stinsă în războaie inutile și imposibil de înțeles. Peste o jumătate de an se fac 40 de la marea noapte de la Sevilla. Eroii încep să intre în legendă. Of, ce prostie! Cum să intre în legendă? Ei sunt deja legende de atunci, de când au cucerit Everestul. O simt intens de fiecare dată când îi strâng mâna lui Marius Lăcătuș, de fiecare dată când râd cu Gabi Balint.
Constat că scriu despre Emeric Ienei raportându-l la alții. Și nu e drept. Dar poate că e firesc: modestia lui demnă îl face să fie relevant în ochii lumii prin oamenii lui, prin copiii lui de la Steaua și de la echipa națională. Emeric Ienei este definiția omului bun. Așa l-am cunoscut, ca un om bun, de a cărui prezență ești obligat să profiți, să te bucuri intens. Asta fac, Nea Emi!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.






Cele mai citite







