special România la Euro 2000 > "Regele" Hagi coboară de pe tron. România trece de grupe, dar se lovește de Italia lui Zoff, Maldini și Totti

România se califica la turneul final al Campionatului European din 2000, desfășurat în Belgia și Țările de Jos, fără înfrângere în grupa preliminară. Portugalia lui Figo, Ungaria, Slovacia, niciuna dintre ele nu au reușit să învingă reprezentativa antrenată de Victor Pițurcă.

Scandal înainte de Euro 2000

Marele merit al acestui parcurs i-a revenit lui Piți, care, din cauza unui conflict cu Hagi și, implicit, Gică Popescu, a fost schimbat de Mircea Sandu, pe atunci președintele Federației Române de Fotbal, după încheierea preliminariilor.

Fostul atacant al Stelei se făcuse vinovat de o declarație care l-a scos din minți pe “Regele” Hagi, atunci când a venit vorba despre primele de calificare pe care urmau să le primească fotbaliștii. Pițurcă nu credea că fotbaliștii care nu jucaseră toate minutele merită prima întreagă.

În timp ce unii jucători se aflau în teren la Porto sau Budapesta, Hagi stătea în fața televizorului” Victor Pițurcă, fost selecționer al României

Gică fusese convins, într-o emisiune a regretatului Adrian Păunescu, să se întoarcă la națională pentru meciul cu Ungaria. Hagi se retrăsese după Campionatul Mondial din 1998 și pierduse câteva partide din preliminariile pentru Euro 2000. Cu el în echipă, România învingea reprezentiva maghiară pentru prima dată în istorie, scor 2-0.

Așa că, la Euro, ne-am dus cu nea ”Imi”, cel care avea să asigure un climat mai pașnic. Mircea Sandu insistase ca Victor Pițurcă să meargă și să discute cu Hagi și Popescu, dar fostul selecționer spusese “dau cu sec”. “Regele” amenințase că nu merge la turneul final dacă Piți rămâne în funcție, așa că Ienei a fost soluția cea mai potrivită.

Tragerea la sorți a Euro 2000 a fost ca iernile povestite de străbunici. Foarte aspră. Germania, Portugalia, "boa tarde" din nou, și Anglia. Debutul a venit la Liege, pe 12 iunie, cu Germania lui Matthaus, Kahn, Babbel, Hasler, Scholl și Bierhoff. Campioana europeană en titre.

Egalii campionilor europeni

România era un mixt între știința “bătrânilor” și zburdălnicia “tinerilor”. Stelea, Gică Popescu, Hagi, Dorinel, Moldovan și Contra, Chivu, Mutu, Lincar, Fl. Petre. Deși suporterii realiști erau cam temători față de numele adversarelor din grupă, România a început excelent Euro 2000.

Ca un bărbat care merge la cumpărături și e fericit că iubita, soția, își găsește rochia potrivită încă din primul magazin. Sau ca femeia fericită că iubitul, soțul, a descoperit că, dacă dai cu axion pe farfurii, acestea devin curate.

Minutul cinci, pasă Dorinel Munteanu în adâncime, șubler, geometrie, pentru Adrian Ilie. “Cobra” trece de Linke, intră în careu și-l vede pe Moldovan cum fuge la colțul lung. Adrian mărunțește apărarea cu o pasă ascuțită, ca un chef cu stele Michelin, Kahn nu poate interveni, iar Viorel trimite, de la trei metri de linia porții, sub bară.

Ne-am cam stat inima, ce e drept. Moldovan a fost la câțiva centimetri de a fi cap de afiș pe un remember cu cele mai mari ratări din istoria Europenelor.

Doza asta de încredere ne încălzește subit, suntem dezinvolți, iar partida nu mai pare la discreția nemților, așa cum anticipau specialiștii. Dar nici ei nu sunt infalibili. Doar că au dreptate în 90% dintre cazuri.

În minutul 28, când deja cam începusem să pierdem cheile laboratorului de la mijlocul terenului, nemții au o acțiune pe partea lor dreaptă. Se închide traseul acolo, așa că mingea se plimbă ca pe semicercul altui sport și ajunge la germanul Mehmet. Acesta, cu genele imperiului nealterate, trimite “ghiuleaua” în plasa porții lui Stelea. Asediul crease o breșă în zidul nostru, așa că ne temeam acum de ce era mai rău.

Hagi, care începuse meciul cu două pase(ri) măiastre pentru Moldovan, primise o lovitură serioasă și începuse să se stingă. Așa că a doua repriză se anunța un chin pentru suporterii români.

Același Moldovan a avut șansa de a ne trece din nou în avantaj. Rehmer, care-l înlocuise pe Linke, luase de la acesta boemia cafenelelor berlineze din anii ’70 și uitase cum să se apere la o minge aeriană. Numai Kahn își păstrase temperatura sângelui precum cea de la micul dejun și apărase balonul șutat de atacantul naționalei.

Bierhoff a avut cea mai mare ocazie a reprizei secunde. Atacantul celor de la Milan a reluat mingea cu capul, dar, providențial, aceasta s-a lovit de bara porții lui Stelică. “Blestemele” lui Piți nu ajunseseră până la Liege.

Costinha ne toarnă pelin în pahare

La ora celei de-a doua partide din Grupa A de la Euro 2000, România avea un punct, după egalul cu Mannschaft, iar Portugalia adunase trei, după ce învinsese Anglia. În plus, era și o revanșă după ce tricolorii învinseseră lusitanii, scor 1-0, în grupa preliminară pentru Euro, la Porto.

Cu Vitor Baia, Fernando Couto, Rui Costa, Figo, Joao Pinto, Sergio Conceicao, trupa antrenată de Coelho, selecționerul, nu scriitorul, era o forță a continentului.

La selecția cu numărul 100 la națională, Hagi a fost șters într-un meci în care aveam nevoie de el. A fost o siluetă în tabloul unui pictor căruia îi plouă pe pânză. Partida se îndrepta către un 0-0 mulțumitor pentru ambele echipe. Portugalia ar fi făcut patru puncte, iar noi am fi adunat două, păstrând șanse la un loc în sferturile de finală.

Numai că, în sfârșit, “blestemele” lui Pițurcă erau prezente la Arnhem. La ultima fază a partidei, lovitură liberă pentru lusitani.

Execută Figo, la ce o fi, Stelică are un moment Prunea, din meciul cu Suedia de la Mondialul din ’94, iar Costinha reia în poartă. Una dintre întrebările apărute după acel moment de uluială a fost: ce căuta Hagi în careu, în zona de unde Costinha a dat cu capul, iar Ganea stătea la mijlocului terenului?

România pierde cu 0-1, iar meciul cu Anglia, ultimul din grupă, devine hotărâtor pentru accederea în sferturi. Britanicilor le era bun și egalul, având în vedere că învinseseră Germania. Unde mai pui că Hagi avea să fie suspendat pentru cumul de cartonașe galbene.

Înlocuitorul lui Gică avea să fie Mutu. Adrian bifase doar 17 minute la European, în meciul cu Germania, dar se anunța viitorul fotbalist determinant din istoria naționalei. Ce am pierdut prin absența unui Hagi matur, adică geniul și viziunea, am câștigat prin prezența lui Mutu crud, adică mobilitate și dribling.

Nici englezii nu au început bine meciul, pentru că, de la încălzire, David Seaman s-a accidentat, iar în locul său a intrat mai “ruginitul” Nigel Martyn. Prin tribune și în fața televizorului se mai așteptau “accidentări” ale lui Sol Campbell, David Beckham, Paul Ince, Scholes, Sherear și Owen. Noroc că, aproape indiferent de generație, Anglia a avut întotdeauna fotbaliști, dar nu și antrenori. Legendarul Kevin Keegan, aflat pe banca Albionului, a fost pus la respect de nea Imi.

Am avut noroc în minutul 22, atunci când Cristi Chivu a centrat din careul mare, mingea s-a dus către colțul lung, acolo unde era același omniprezent Moldovan, dar balonul a lovit bara laterală și a intrat în poartă.

Cum nu se poate un Gică fără altul, după Hagi, suspendat, a venit și rândul lui Popescu, accidentat, să nu mai ia parte la încleștarea cu Anglia. Eram, practic, din minutul 30, fără ambii jucători esențiali ai unei generații. Ai celei mai bune generații. Unde mai pui că Sherear, din penalty, și Owen, în doar patru minute, au întors rezultatul până la pauză. Eram aut de la European. Trecusem de check-in.

Însă, în buna tradiție a acestui popor, am început să jucăm și mai bine având cuțitul la os. O metaforă ce a făcut carieră în spațiul carpato-danubiano-pontic. Imediat după pauză, Dorinel Munteanu a marcat golul care îi fusese refuzat la Euro 1996. Optarul naționalei a șutat, din voleu, de la marginea careului de 16 metri, după ce Martyn respinsese slab o centrare.

Englezii au devenit mult mai circumspecți după acest gol secund al tricolorilor, știind că un rezultat egal i-ar trimite în sferturile de finală ale competiției. A ieșit Scholes și a intrat Southgate, încercarea lui Keegan de a-și securiza mijlocul terenului.

În minutul 89, Moldovan ia o acțiune pe cont propriu, atipică lui, trece de Phil Neville, iar acesta, panicat, face un tackling cu care nu ar fi trecut examenul la nicio școală engleză de fotbal. Penalty!

Fără Hagi și Popescu, cel care-și asumă această responsabilitate uriașă este Ionel Ganea. Fără pic de îndoială, de dubiu, pe chip, “Ganezul” îl trage pe dreapta pe Martyn și execută în stânga. 3-2, iar România este în sferturile Euro 2000.

Clasament final Grupa A

1. Portugalia / 9 puncte

2. România / 4 puncte

3. Anglia / 3 puncte

4. Germania / 1 punct

"Regele" coboară de pe tron

Aici ne aștepta Italia lui Maldini, Nesta, Totti, Inzaghi, cel bun fotbalist, Filippo, Cannavaro și Del Piero. La noi reintra Hagi, banca în care ne puneam toți speranțele și așteptam să scoatem certitudini.

Însă lipsea Gică Popescu, accidentat, precum și tandemul de pe partea dreaptă, Dan Petrescu-Cosmin Contra. Nu a fost deloc o surpriză atunci când, în minutul 33, după un corner respins, Fiore a aruncat mingea în careul nostru, iar Totti, singur, a șutat pe lângă Stelea.

Șansa nu îi părăsise pe italieni. Hagi a scăpat singur cu Toldo, acesta i-a ieșit în întâmpinare, Gică l-a lobat, dar mingea a lovit bara. Și, ca să fie clar că nu vom avea nicio șansă, cu puțin înainte de pauză, Albertini a pus piciorul într-o contră la mijlocul terenului care s-a transformat într-o pasă extraordinară pentru Filippo Inzaghi.

“Atacantul născut în ofside”, conform spuselor lui Alex Ferguson, a avut tot timpul din lume pentru a plasa mingea pe lângă Stelea. 2-0, iar șansele noastre la semifinale deveneau insignifiante.

Dacă mai speram într-o minune, ne-a scos din biserică Hagi. Aflat la ultimul său meci la națională, Gică a luat galben, în minutul 55, pentru un fault asupra lui Conte. După doar patru minute, decarul nostru a căzut în careu, fiind jenat ușor de Zambrotta. Proteste, mamma mia, stronzo, Vitor Melo Pereira scoate imperturbabil galbenul, apoi roșu. Cariera lui Hagi se încheie la națională, iar parcursul acesteia se sfârșește la Euro 2000.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google