iAM Retro > Interviu tulburător cu Franz Beckenbauer: "Am muncit foarte mult, de copil, ca să par mai târziu foarte talentat"

Franz Beckenbauer este component al echipei Cosmos, din New York. Unul dintre cei mai celebri jucători vest-germani ai tuturor timpurilor, poreclit în ţara sa ba "Kaiserul", ba "Prinţul", a venit la această "zgomotoasă" formație newyorkeză.

O zi călduroasă, foarte călduroasă, umedă şi sufocantă de august. Pe unul dintre terenurile celor de la Cosmos, un jucător aleargă şi se antrenează de unul singur. Fără niciun tehnician lângă el, fără niciun spectator...

Aflându-mă la New York, în drum spre Universiada din Mexic, am profitat de ocazie să vizitez renumita arenă Cosmos, despre care auzisem atâtea lucruri. Sosit la faţa locului, mare mi-a fost surpriza să dau tocmai peste Beckenbauer, şi încă într-o ipostază cu totul singulară.

Cu tricoul muiat de transpiraţie (transpirai şl fără să faci nicio mişcare, d-apoi alergând, cum l-am văzut alergând pe el), Beckenbauer se apropie la un moment dat de marginea terenului. Nu mă cunoştea, nu mă văzuse în viaţa lui. M-am încumetat să-l abordez.

Aţi vrea să-mi răspundeţi acum, când nu ne deranjează mulţimea obişnuită a fotbalului, când nu ne deranjează de fapt nimeni, la câteva chestiuni?, l-am întrebat pe vestitul jucător.

Cu plăcere. M-a omorât căldura asta!

Nu vreţi să ne retragem puţin undeva la umbră?

Asta nu. Pentru că nu mi-am terminat "porţia de lucru".

Dar nu este nimeni care să vă oblige s-o terminaţi.

Aici greşiţi, sunt eu! Eu mă oblig să-mi fac lucrul aşa cum trebuie.

Franz Beckenbauer: "Vreți să mint, să spun lucruri mari?!"

Vă antrenaţi adeseori singur?

Da. Simt nevoia. În afara antrenamentelor cu echipa mea, am simţit de multe ori nevoia să lucrez singur, până mi-am dat seama că sunt în plenitudinea mijloacelor mele. Sau, mă rog, în condiţie bună de joc.

Pentru un fotbalist cu succesele dumneavoastră, cunoscute în întreaga lume, succese în campionatele mondiale, în cupele europene, păreţi surprinzător de modest.

Aţi vrea să mint? Să spun lucruri mari, care plac de regulă gazetarilor?

Să ştiţi că şi modestia place gazetarilor, mai ales când vine de la Beckenbauer.

Mulţumesc! Aflaţi însă că nu sunt chiar un om modest. Sunt doar sincer. Cu mine, cu lumea...

Sinceritatea dumneavoastră este o mare invitaţie pentru un reporter...

Vă ascult.

Prin ce credeţi că aţi reuşit în fotbal, prin ce credeţi că aţi urcat în vârful fotbalului, prin talent, prin muncă? Sunteţi unul dintre cei mal tehnici fotbalişti ai lumii...

...Iar tehnica mea vine de la talent, asta vreţi să spuneţi, nu? Cred că am să vă dezamăgesc prin răspunsul meu. Să ştiţi că am muncit foarte mult, de copil, ca să par mal târziu foarte talentat. Am muncit cu echipa, am muncit și singur, ca şi acum. Am muncit pe ploaie, pe zăpadă, pe gheaţă, pe arşiţă, cum este azi. Am avut, cred, şi unele însuşiri potrivite pentru fotbal, altfel nu m-ar fi băgat în seamă antrenorii, dar prima mea calitate fost munca. Sună cam obișnuit, știu, vă cer scuze (râde). Însă asta a fost realitatea. Munca m-a făcut... Beckenbauer la fotbal! De fapt, cred că munca a făcut marea majoritate a fotbaliştilor cu nume. Știți cât de mult a muncit marele Pele?! Şi era Pele, simţea mingea şi jocul ca nimeni altul. E adevărat însă că unii muncesc mai mult, alţii mai puţin, după cum este la fel de adevărat că pentru unii munca este mai uşoară, iar pentru alţii mai grea. Pentru mine a fost grea. Asta m-a şi ambiţionat să muncesc mai mult.

Plecând de la cele spuse, care ar fi criteriile dv. personale de selecţie, de lucru cu jucătorii, în ipoteza că aţi fi antrenor?

Capacitatea de muncă, angajarea în pregătire, dăruirea totală la antrenamente şi în jocuri. Asta e partea cea mai grea şi ea este baza. După ea vin lucrurile mai frumoase, dar şi mai uşoare: driblingurile, fentele, chiar şi golurile.

"Ce mă interesează cel mai mult? Victoria!"

Aţi jucat și la Bucureşti...

Da. Și am pierdut cu 0-1 în faţa unei echipe bune, omogene, care a acţionat ca un bloc. A fost un meci frumos, iar echipa României a meritat să câştige.

Ce vă interesează cel mai mult în fotbal?

Victoria! Altfel nu aş fi jucat până la capăt semifinala aceea greu de uitat cu Italia, din Mexic, când mi-am frac­turat braţul în timpul meciului. Altfel nu m-aş afla, acum, singur aici, pe o căldură imposibilă, la un antrenament pe care eu mi l-am impus. Văzându-mă, puteţi să mă credeţi...

Şi Beckenbauer, "marele Beckenbauer", a pornit într-o nouă suită de sprinturi, mai scurte şi mai lungi. Cred că încă era o temperatură de peste 30 de grade...

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google