Jackie Stewart, triplul campion mondial de Formula 1 care nu știa alfabetul

Școala a fost cea care i-a impregnat lui Jackie ideea că este “cap pătrat”. Avea nouă ani când profesorul l-a scos în fața clasei și i-a spus să citească. Și-a coborât ochii în carte, sperând ca de data aceasta literele să se așeze cuminți, în ordine. Dar minunea nu s-a întâmplat, indiferent cui se ruga puștiul Jackie. Nu a reușit să spună niciun cuvânt. Profesorul, însă, i-a aruncat destule. “Ești un leneș, Jackie! Faci și pe prostul. Treci la locul tău!”.

Colegii inventaseră deja câteva porecle până s-a așezat Jackie în bancă. Puștiul care creștea liniștit în Milton, Scoția, se transformase, în spațiul a doar câțiva metri, de la tablă la scaunul său, într-un copil fără încredere, speriat.

“Nu pot reda în cuvinte durerea și umilința pe care le-am simțit în acea zi. Tortura fără milă se repeta de fiecare dată când trebuia să citesc în fața clasei. Toți spuneau că sunt prost, și, în lipsa unei alte explicații, am început să cred și eu” Sir Jackie Stewart, triplu campion de Formula 1

Jackie nu era deloc prost, ci doar dislexic. Însă cum oamenii s-au grăbit mereu să catalogheze ce nu înțeleg, nimeni nu a încercat să înțeleagă problemele sale. Nimeni nu l-a dus la doctor. Nici măcar părinții săi. A dezvoltat un complex de inferioritate, mai ales pentru că a fost retrogradat la cea mai slabă școală elementară, alături de cei fără potential. Nu vorbea cu nicio fată, pentru că simțea că sunt “mai bune decât el”.

La 16 ani, Jackie Stewart a plecat din sistemul de învățământ. Singurul lucru pe care-l învățase era acela că e prost. Pentru că tatăl său avea o reprezentanță auto, a mers să lucreze acolo ca mecanic începător. Fratele său, Jimmy, tocmai concurase în Marele Premiu al Marii Britanii al Formulei 1, iar asta l-a făcut pe Jackie să urce la valonul mașinilor care erau în reprezentanța familiei.

Și pentru că providența trebuia să poarte un nume, Barry Filer a fost acesta. Client al tatălui său, l-a invitat pe Jackie să testeze o mașină de curse. Pentru prima data, a dat peste cineva care îl asculta. Îl înțelegea. Automobilul nu-l considera nici prost, nici încet. Jackie se concentra pe ceva ce putea face, nu pe toate lucrurile pe care alții îi spuseseră că nu le poate face. Îl impresionează pe Barry Filer, iar acesta îl cooptează în echipa sa.

“De când îmi amintesc, am fost condus de această nevoie de a dovedi iar și iar că nu sunt atât de prost pe cât am fost făcut să mă simt la școală. Aveam ideea că toată lumea era mai bună decât mine” Sir Jackie Stewart, triplu campion de Formula 1

Ken Tyrrell îi oferă primul monopost de curse

În 1962, Jackie Stewart se decide să devină pilot profesionist de curse. După doar un an, are deja 14 victorii în palmares. Așa că nu este nicio supriză că îi atrage atenția lui Ken Tyrrell, manager de echipă. Acesta îl aruncă într-o mașină de Formula 3, care fusese condusă și de Bruce McLaren. Neozeelandezul era cel mai tânăr câștigător al unei curse de Formula 1, la doar 22 de ani. Dar lui Jackie nu mai putea să-i spună nimeni ce și cât poate face.

Și-a dat jos basca, devenită trend ulterior, și-a tras mănușile de piele în mâini, a luat casca și s-a îndreptat spre monopost. Timpii săi au fost mai buni decât ai lui Bruce McLaren, cel care, peste ani, avea să înființeze celebra echipă cu același nume. Legenda spune că imediat după ce a coborât din mașină, Ken Tyrrell s-a apropiat de el și i-a spus: “Tinere, vei concura pentru mine. Spune-le tuturor că ai talent, Jackie”.

“Nu, nu pot recita alfabetul, dar știu fiecare schimbare de viteză și distanța de frânare necesară pentru a parcurge cele 187 de viraje de pe cei 14,7 kilometri ai circuitului de la Nurburgring. Și toate aceste informații au rămas stocate în capul meu până în ziua de azi. Acum, este asta o prostie sau o inteligență? S-ar putea să nu știu niciodată” Sir Jackie Stewart, triplu campion de Formula 1

Campion Mondial în Formula 3 și trecerea la BRM

Debutul lui Jackie Stewart în cursele de monoposturi a fost memorabil. Pe circuitul de la Snetterton, pe ploaie, scoțianul avea un avans de 25 de secunde după primele trei tururi. Nimeni nu știa cine e, de unde vine, și cum poate conduce atât de rapid.

După doar câteva zile, echipa Cooper a vrut să-l aducă în Formula 1, dar Stewart a refuzat, pentru a aduna mai multă experiență înainte de a face acest pas. Primul an la echipa lui Ken Tyrrell a însemnat și primul titlu mondial, chiar dacă în Formula 3, ruda mai săraca a Formulei 1.

Lotus l-a vrut, în 1964, alături de Colin Chapman și Jim Clark, în F1. Cei doi au fost impresionați după ce Jackie făcuse un test cu mașina britanică. Dar a refuzat din nou și a preferat Formula 2.

BRM, care i-a oferit 4.000 de lire sterline, l-a convins să facă pasul, în 1965, în cea mai tare competiție auto a planetei. Jackie a schimbat mai multe echipe, iar cea care avea să-i aducă primul titlul mondial al piloților din Formula 1 a fost Matra, în 1969.

Accidentul care putea să-l coste viața pe Jackie Stewart

Dar acest lucru era să nu se întâmple niciodată. La Spa-Francorchamps, pe o ploaie torențială, doar șapte piloți din cei 19 aflați la start au intrat în turul secund. Restul au făcut accidente pe traseu, iar Stewart a fost unul dintre ei. În virajul Burnenville, Jackie s-a răsturnat. Piciorul i-a fost prins de coloana de direcție, iar benzina a început să se scurgă în cockpit. Explozia monopostului era iminentă. Graham Hill și Bob Bondurant, care ieșiseră în decor în aceeași curbă, i-au sărit în ajutor și l-au eliberat din mașină.

“Centurile de siguranță și caștile speciale de curse nu erau obligatorii. Concuram pe circuite unde nu existau bariere de protecție în fața boxelor, iar combustibilul zăcea în butoaie pe linia de la boxe. O mașină putea intra în butoaie în orice moment. Era ridicol” Sir Jackie Stewart, triplu campion de Formula 1

Cum prima mână întinsă nu se uită niciodată, Stewart s-a întors la Tyrrell în 1971. Următorii trei ani au fost cei mai buni ai carierei. Titluri mondiale în ’71 și ’73, și un loc doi în ’72. Scoțianul zburător, așa cum fusese supranumit de lumea Formulei 1, s-a retras cu o cursă înainte de finalul anului 1973. Era deja, matematic, campion mondial și nu a vrut să mai riște nimic.

Jackie Stewart avea să primească, în cele din urmă, diagnosticul de dislexie când avea 41 de ani. Aflat la școala elvețiană a fiului său, pentru o ședință cu părinții, a rămas pentru teste. Diagnosticul de dislexie a fost eliberator. În sfârșit, avea o altă explicație, decât prostia, prin care să se înțeleagă pe sine. Și, judecând după ce a realizat în viața sa, pe oamenii care i-au inoculat ideea că e “cap pătrat”, i-a iertat. Oamenii buni așa se răzbună.

"Găsește ceva la care poți fi cel mai bun. Orice. Întotdeauna există ceva ce poți face, indiferent cât de mic sau neobișnuit. Și găsește alte moduri, decât majoritatea, de a face lucrurile” Sir Jackie Stewart, triplu campion de Formula 1

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google