Altobelli, Magath, Lasconi, Alzheimer. Fotbalist, Antrenor, Om, Prieten. Adrian Florea deplânge dispariția lui Gigi Mulțescu

Pe antrenorul Gigi Mulțescu l-am cunoscut prin '94. El era la prima aventură în Turcia, la Samsunspor, eu la începuturile meseriei de ziarist de sport.

Mă număram printre puținii jurnaliști care-l sunau weekend de weekend să afle vești despre el, despre Dani Timofte sau despre Hanganu. Toate privirile presei erau atunci ațintite către Mircea Lucescu și Brescia Romena, despre alții chiar se scria la "și alții".

Iar Mulțescu aprecia telefonul ăla. "Trebuie să fii un băiat tare de treabă, dacă ai timp și pentru mine, pentru noi, ăștia care încercăm să facem cunoscută România prin Turcia", îmi spunea nea Gigi, care nu uita niciodată să-mi mulțumească.

Nu înainte de a-mi cere să-l pun la curent cu tot ce se mai întâmplă prin țară. Internetul era încă departe, veștile de la București ajungeau greu la Samsun.

Pe omul Gigi Mulțescu l-am cunoscut ceva mai târziu. Și mi-a părut tare bine că am făcut-o!

Amintiri de perioada de glorie a fotbalului românesc

M-a invitat în câteva rânduri la el acasă. Mi-a povestit cum a învins marele Inter Milano, în '81, cum a înscris tur-retur contra campioanei europene en-titre Hamburg, în '83, cum a renunțat la avantajele de la Dinamo pentru a intra din nou în șut, la Petroșani, ca să promoveze Jiul în "A" și o mulțime de jucători, care ulterior au împânzit prima divizie.

Mi-a spus și multe pe care n-o să le public niciodată. Cu cine nu s-a înțeles la Dinamo ori de ce a strâns numai 12 selecții la națională. Tocmai el, mijlocaș cu 110 goluri doar în campionat!

Dacă nu m-a lăsat atunci să le scriu, cu atât mai puțin o s-o fac acum, când scriu primele rânduri despre nea Gigi la timpul trecut.

Știam că e tot mai bolnav. Știam că se împrietenise prea mult cu Alzheimer, boala aia nenorocită descoperită de un neamț la începutul secolului trecut. Nemții, prietenii lui...

Știam, însă refuzam ideea că voi pierde atât de rapid un prieten. Azi, când m-a sunat Victor Vrînceanu să-mi dea teribila veste, eram în drum spre Cluj, să urmăresc live CFR - FCSB: "Florică, te rog, dacă poți să scrii ceva... Știu că l-ai cunoscut bine... Merită!".

Mi s-a pus un nod în gât. Inițial am zis că nu voi scrie nimic. Apoi am oprit pe Valea Oltului și am așternut rândurile astea. Nu-s cine știe ce, nea Gigi. Știu, meritai mai mult.

Așa cum meritai și ca fotbalist, și ca antrenor. Dar viața nu e mereu dreaptă. Noi, cei care te-am cunoscut cât de cât, îți mulțumim pentru tot. Dumnezeu să te odihnească în pace!

Citește și

Toamna patriarhului, de Adrian Florea. După 13.880 de zile de triumfuri și de drame, de frustrări și de revanșe, Mircea Lucescu s-a întors în Ghencea pentru a-și exorciza propriii demoni

Toamna patriarhului, de Adrian Florea. După 13.880 de zile de triumfuri și de drame, de frustrări și de revanșe, Mircea Lucescu s-a întors în Ghencea pentru a-și exorciza propriii demoni

”Bravo, Dan Petrescu! L-ai egalat pe Mircea Lucescu”. Adrian Florea îl desființează pe ”Bursuc”: ”Consumă bugete colosale și transformă echipe în urâțenie absolută”

”Bravo, Dan Petrescu! L-ai egalat pe Mircea Lucescu”. Adrian Florea îl desființează pe ”Bursuc”: ”Consumă bugete colosale și transformă echipe în urâțenie absolută”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google