Costin Ștucan, despre momentele tari și punctele slabe ale documentarului “Nasty”: “Dați-i lui Cillian Murphy o rachetă, lăsați-i părul lung și spuneți-i să facă toate drăciile din lume!”

Nu erau doi-trei oameni, ci zeci de profesioniști cărora Năstase gentilomul le-a strâns mâna pe rând, răbdător, înclinând cu modestie din cap de fiecare dată.

Abia apoi a venit la microfon pentru a fi Ilie Năstase starul, Năstase șarmantul, Năstase amuzantul, Năstase “zbanghiul”, așa cum l-a descris Nadia.

Dintre toate variantele lui Năstase, de pe scenă a lipsit, marți seară, la final doar versiunea controversată, acel “son of a bitch” din expresiile lui favorite de pe teren. Dar varianta asta a fost văzută uneori de publicul din România la buletinele de știri din ultimii ani, atunci când polițiștii l-au prins beat și recalcitrant la volan sau când a înjurat ziariștii.

GALERIE FOTO: Imagini inedite de la lansarea documentarului Nasty și din cariera lui Ilie Năstase

Iar mulți români l-au detestat pentru asta, alegând să vadă doar varianta ticăloasă a lui Năstase.

Ticălosul a fost acolo dintotdeauna, iar în tinerețe producea mai multă controversă decât versiunea bunicului de azi. Cei care-l detestă pentru faptele recente ar trebui să meargă în sălile de cinema pentru a vedea de fapt cu cine au de-a face.

Sports Illustrated: “Năstase e exact ce trebuia tenisului”

“Răul în tenis a fost mai mereu doar parțial rău. Tocmai de aceea cel mai recent și mai rău star din acest sport este o personalitate atât de reconfortantă. Ilie Năstase e exact ce trebuia tenisului. Persoana de care era nevoie pentru a distruge vechile matrice, pentru a păcăli convențiile învechite și chiar pentru a încălca regulile austere care au împiedicat tenisul să facă acel pas gigantic, crucial, spre acceptarea totală a publicului și spre spectacol”, scria renumita publicație Sports Illustrated.

Era 1972, “Nasty” avea 26 de ani, dar marile lui nebunii nici măcar nu se întâmplaseră.

Marele mister al lui Ilie Năstase e că ticălosul care își scuipa adversarul în 1976 sau conducea beat în 2022 e frate bun cu toate celelalte versiuni fermecătoare ale lui, iar documentaristul care se încumetă să captureze aura asta enigmatică are o treabă a dracului de grea, pentru care n-ar trebui invidiat de nimeni.

E nevoie de un spirit ales să surprinzi un alt spirit ales.

De strunit, nici nu poate fi vorba.

În cartea lui, Mr. Năstase, fostul mare jucător povestește:

“Mi-a plăcut mereu să complic lucrurile apelând la drop-shoturi (n.r. - lovituri de sub fileu) sau loburi până închideam punctele așa cum voiam eu. Treaba asta îl făcea pe Țiriac să-și piardă pur și simplu mințile pentru că insistam să joc așa în timpul meciurilor adevărate. Ion încerca uneori să-mi facă tactica cu o zi înainte de partidă. “Nu da prea multe drop-shoturi cu ăsta că e rapid”.

Era periculos să-mi zică asta pentru că nu-mi plăcea să mi se spună cum să joc. Îmi plăcea să joc cum voiam eu, pur și simplu așa eram fericit. Așa că intram pe teren, făceam pe dos față de ce îmi spusese el și îi dădeam ăluia numai drop-shoturi de dragul de a lovi așa. Doar ca să văd dacă-l pot bate așa. Apoi mă întorceam la Ion și îi spuneam: “Ai văzut cât l-am făcut să alerge? A fugit ca un tâmpit!”. “Dar ai pierdut cu 3-0 la seturi”, mormăia Țiriac, luându-se cu mâinile de cap. “ Doamne, dar cât de mult l-am făcut să alerge pentru meciul ăsta!”, îi răspundeam eu radiind de fericire”.

Dați-i lui Cillian Murphy rolul lui Năstase!

Tudor Giurgiu a avut de regizat un film infernal, prins în menghină între personalitatea extravagantă a primului număr 1 din istoria clasamentului ATP și prăpastia generațională căscată în deceniile scurse de atunci.

Cumva, însă, Ilie Năstase și-a regizat singur documentarul.

Aparițiile lui pe teren sunt telegenice până în măduva oaselor. Chiar și leoarcă de transpirație, cu părul ciufulit de efort sau de vreun scandal cu arbitrii sau spectatorii, primul superstar din tenis e coborât parcă dintr-un blockbuster de la Hollywood.

Poantele lui, gesturile stupide sau comice, echipamentul impecabil, engleza lui remarcabilă, momentele de sfială, privirile pline de flirt către ziaristele care-l intervievau, toate îl plasează în categoria figurilor remarcabile ale secolului trecut.

Luați-l pe Cillian Murphy - idolul generației actuale de cinefili -, lăsați-i părul lung, puneți-i o rachetă în mână și spuneți-i să facă toate drăciile care-i trec prin cap. Probabil, n-ar reuși un rol care să se apropie de ce a făcut Ilie Năstase în mod autentic pe arenele din întreaga lume.

Puneți aici și rolurile secundare - giganți ai tenisului precum Billie Jean King, Stan Smith, John McEnroe sau Jimmy Connors care povestesc admirativ despre versiunile actorului principal - și veți înțelege mai bine dimensiunea universului Năstase.

Și mai e ceva dincolo de apariția cinematică.

Tenisul. Ignorați rachetele de lemn și priviți loviturile. Stilul remarcabil de joc. Îndârjirea nebunească din teren, dar și momentele aiuritoare de deconcentrare.

Românii nu l-au văzut niciodată cu totul pe Ilie Năstase.

Televiziunea română nu îi difuza toate meciurile, darămite să preia interviurile, reportajele și imaginile din occident cu viața palpitantă a rebelului Năstase. N-ar fi trecut probabil niciodată de cenzură.

Valentin Ceaușescu, privilegiat de prezența lui Năstase

Apropo de cenzură.

Aseară, adus de un BMW negru, la Sala Palatului și-a făcut apariția Valentin Ceaușescu, fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu. O prezență discretă după revoluție, omul care a protejat Steaua în anii ’80 e un prieten apropiat de-ai lui Năstase.

“Cu Valentin mă întâlneam. Mergeam acasă și jucam „nasturi”, fotbal cu nasturi. Cântam la chitară. Au fost niște ani frumoși cu Valentin”, a povestit fostul tenismen în 2016, pentru ProSport.

Năstase a fost un privilegiat al sistemului, vor spune unii.

Nu. Valentin Ceaușescu e privilegiatul în povestea asta. Fiul dictatorului a fost un fan al lui Năstase, la fel cum au fost Jack Nicholson, Marcello Mastroianni, Clint Eastwood, Kirk Douglas, Michael Caine, Sean Connery, Elton John, Billy Joe sau Mick Jagger.

Oamenii ăștia apar în pozele copleșitoare din casa lui Năstase pentru că au cerut ei, nu invers.

Mergeți să vedeți “Nasty”!

Chiar dacă Tudor Giurgiu dă uneori senzația că a fost și el copleșit, aura lui Ilie Năstase vă va cuceri cu siguranță.

Sportul nu a produs vreodată un om mai enigmatic. În timp ce natura l-a înzestrat cu darul de aur al atleticității instinctuale, tot ea l-a lăsat cu prea puțin echilibru. Această ursită în care dai cu o mână și iei cu alta se regăsește la mulți dintre oamenii cu adevărat mari din artele clasice Laurie Pignon, unul dintre cei mai mari jurnaliști de sport din istoria Marii Britanii, în 1976

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!