Delirul. Dumitru Graur scrie despre ”personajul uluitor” numit Gigi Becali, după sărbătoarea de titlu a FCSB

1. Tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc.

2. (figurat) Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv.

Ar fi probabil exagerat dacă am lua în considerare primul punct al acestei explicații pentru a caracteriza comportamentul celebrului patron al echipei FCSB, proaspăta campioană a României la fotbal, după o pauză de 9 ani. Deși, cine știe, utilă ar putea fi opinia unui doctor psihiatru.

Dumitru Graur, după sărbătoarea de titlu a FCSB

Al doilea punct al explicației se potrivește, însă, ca o mănușă pentru spectacolul pe care Gigi Becali l-a oferit gratuit sâmbătă seara tuturor celor care au rămas, târziu în noapte, să urmărească emisiunile TV după meciul cu CFR Cluj. Care meci, încheiat cu victoria clujenilor, chiar n-a contat absolut deloc, nu a afectat în niciun fel atmosfera de sărbătoare și bucurie nestăpânită care a domnit pe Arena Națională și mai apoi în afara ei, până în centrul Bucureștiului.

FCSB sau Steaua cum tot mai multe voci țin să-i spună din nou a câștigat pe merit noul titlu de campioană a fotbalului românesc, iar sărbătoarea care a urmat a avut logica sa. Dacă aș spune că personal mi s-a părut disproporționată, gândind la valoarea reală a fotbalului românesc, i-aș contrazice desigur pe cei aproape 55.000 de spectatori de pe Arena Națională, cu toții trup și suflet pentru culorile roș-albastre.

FCSB/Steaua rămâne un adevărat fenomen al sportului românesc, nimeni și nimic nefiind în stare să explice această iubire necondiționată, cu zeci de mii de oameni încolonați într-o stare de spirit care se ridică foarte mult deasupra jocului propriu-zis, al valorii echipei favorite.

A existat o vreme când însuși patronul a fost gelos pe această iubire, el a făcut tot ce-a putut pentru a-i îndepărta pe suporteri, a plecat din Ghencea, a dispus ca echipa să joace pe la Giurgiu sau în Berceni, dar în cele din urmă a trebuit să se declare învins. Fiindcă fanii l-au învins până și pe Becali în iubirea lor pentru FCSB/Steaua.

Pe cel puțin două posturi de televiziune, Gigi Becali a ieșit public ca un triumfător, acceptând cu falsă umilință laudele care curgeau din toate părțile. A avut grijă să mulțumească în primul rând divinității, fără ajutorul căreia, spunea, nu s-ar fi putut întâmpla miracolul câștigării titlului.

"Dumnezeu însuși i-ar fi dat un avertisment"

La 0-4 cu Rapid, Dumnezeu însuși i-ar fi dat un avertisment, împingându-l spre rugăciuni și fapte creștinești. Noroc cu turla poleită cu aur, ridicată de curând bisericii construite în Pipera, lucrare desigur pe placul Domnului și care va contribui în mod sigur, cum spune Gigi, la viitorul parcurs european al formației sale.

De aici trecem direct în delir. Starea de exaltare și de frenezie merge până acolo încât câștigurile ce se prefigurează se numără cu zecile de milioane de euro. Douăzeci de milioane, treizeci de milioane... Nu mai are rost să vorbim de tururile preliminare, turul întâi, turul doi, turul trei - astea-s pentru neputincioși, să trecem direct la play-off.

Și apoi la grupe! Acolo ne așteaptă nu trei, ci chiar patru partide pe teren propriu după noua formă de organizare a Ligii campionilor. Dacă la un meci din Ligă se vând vreo 50.000 de bilete la 100 de euro (că este spectacol de gală, suporterii sigur vor plăti câte 5 milioane de lei pe un bilet!), uite cum ajungem la 5 milioane de euro numai din bilete.

Deci 4 meciuri x 5 milioane = 20.000.000 euro doar din biletele vândute, gândește Gigi. Stai că mai câștigăm vreo două milioane doar din participare, plus milioanele din partidele câștigate (!) și market-pool, păi uite cum ajungem la vreo 30 de milioane de euro. Poate chiar 40 de milioane...

Povestea cu pielea ursului din pădure nu se aplică aici. Becali e prea sigur de invincibilitatea echipei sale, mai ales că va aduce el curând vreo doi, trei atacanți, încă un mijlocaș defensiv și doi stoperi. E evident că nu-l doare gura. Și sunt sigur că cea mai mare parte a celor 55.000 de spectatori de Arena Națională, ca și mulți alții, chiar îl cred.

Fiindcă Gigi a devenit el însuși un personaj uluitor, un fenomen care în mod sigur depășește granițele țării. Din cunoștințele mele, pe care nu le consider puține, nu există în lumea fotbalului mondial un personaj similar. Până și celebrul Jesus Gil y Gil, fost primar la Marbella și președinte la Atletico Madrid, care odată a pălmuit un ziarist, joacă la copii și juniori pe lângă Gigi al nostru!

Ce spuneți, dacă Becali ar candida mâine la postul de primar al Bucureștiului, cei 55.000 de oameni de ieri seară de pe stadion, ca și celelalte mii de pe stradă la parada campionilor, l-ar vota?

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google