Dumitru Graur: ”Starea de spirit numită EURO”
Galerie foto(3) Galerie foto (3 fotografii): Dumitru Graur: ”Starea de spirit numită EURO”
Dumitru Graur | Publicat: 23.01.2024 20:44 | Actualizat: 23.01.2024 20:58
În vară vom avea Campionatul European de fotbal, cu echipa României între cele 24 de echipe calificate la turneul final. Îmi place să scriu aceste rânduri, deși ele s-au tot spus de atâtea ori. Este un succes al echipei naționale, chiar un mare succes, să nu ne ferim de cuvinte mari.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
De aici încolo încep grijile, dar și speranțele. Cum vom juca în Germania? Ne vom face de râs sau va răsări soarele pe strada tricolorilor? Sunt întrebări care vor avea un impact tot mai mare, cu lunile care vor veni.
Dar mai e ceva foarte important: calificarea la EURO a adus cu sine o altă stare de spirit pentru destul de mulți dintre jucătorii români, și nu mă refer doar la selecționabili. Foarte mulți se gândesc la o eventuală selecționare și se pregătesc în consecință.
L-am ascultat recent pe foarte tânărul Louis Munteanu, vârful de atac al Farului, care a recunoscut la interviul după meciul de la Craiova (în care a înscris un gol și a ratat alte trei) că și-ar dori mult să facă parte din lotul pentru EURO 2024.
Poate că ar merita, fiindcă Louis chiar arată ca un vârf veritabil, așa cum fotbalul românesc nu prea are de multă vreme. Și mai e și foarte tânăr, abia în 16 iunie va împlini 22 de ani. Adică doar cu o zi înaintea primului meci al tricolorilor la EURO, cel de la Munchen, probabil împotriva Ucrainei, care mi se pare favorită la baraj în fața Islandei, Israelului sau Bosniei.
Participarea la Euro, visul carierei
Louis Munteanu este doar un exemplu. Ce vreau să spun este că prin calificarea la EURO fotbaliștilor români li s-a arătat o rază de soare, dătătoare de speranța împlinirii. Este visul carierei fiecăruia, pe care acum îl văd cu ochii și au dreptul să-l creadă posibil. De ce n-ar gândi așa Radu Drăgușin sau Horațiu Moldovan, recent transferați la Tottenham, respectiv Atletico Madrid, cu contribuții importante la reușita naționalei?
Observ că Man și Mihăilă înscriu mereu pentru Parma, iar Răzvan Marin a revenit în prima echipă la Empoli. Ca să joace mai mult, Pușcaș a cerut să fie împrumutat la Bari, iar Denis Alibec a dezvăluit că și el a luat în calcul să plece de la Muaither (Qatar) în această iarnă, pentru că nu vrea să rateze sub nicio formă prezența la Euro 2024.
Destul de nemulțumiți sunt Ianis Hagi (Alaves) și Andrei Rațiu (Rayo), dat fiind că nu prea joacă în formațiile lor, ceea ce desigur nici selecționerului Edi Iordănescu nu-i place. Fără meciuri în picioare este greu să-ți faci loc în națională, asta știu toți. Și de aceea jucătorii selecționabili au început să tragă tot mai tare de ei. Inclusiv cei din campionatul intern, adică Olaru, Coman, dar nu numai ei.
Calificarea la EURO 2024 amintește de cea de la Mondialul de acum 30 de ani
O stare de spirit pozitivă se formează de regulă după un eveniment fericit, în care se aliniază toate planetele, cum se spune. Și am să vă aduc aminte de un alt moment definitoriu pentru ascensiunea echipei naționale, anume momentul „Cardiff ’93”. Partida cu Țara Galilor a fost pe muchie de cuțit.
“Când am fost egalați, iar apoi galezii au primit lovitură de la 11 metri după două minute, își aducea aminte Ilie Dumitrescu, am crezut că gata, s-a sfârșit totul. Mai ales că până atunci ratasem mai multe ocazii mari. Am zis că ne-am irosit șansele și că s-a întors norocul”. Dar Bodin a șutat violent în transversala porții lui Prunea și nu peste mult Răducioiu avea să înscrie golul victoriei care califica România la Mondialul american. Iar în SUA fotbalul românesc a făcut istorie.
Există astfel de momente în sport. În care soarta îți poate fi potrivnică sau dimpotrivă, te poate arunca spre înălțimi. Noi am ratat un astfel de moment la returul cu Slovenia, când în noroiul de pe Ghencea au fost îngropate speranțele calificării la Mondialul din 2002. Iar mai apoi, exceptând haltele EURO 2008 și 2016, a urmat căderea spre abis.
Ei bine, aș îndrăzni să spun că actuala generație a avut și ea momentul ei „Cardiff” – pe care l-aș socoti meciul de la Lucerna, împotriva Elveției, în iunie anul trecut. Acesta a fost probabil momentul definitoriu pentru ce a urmat. România a reușit atunci un rezultat considerat miraculos, acel 2-2 obținut prin cele două goluri ale lui Mihăilă, dar important a fost că echipa a supraviețuit durului examen.
Amintiri din preliminariile CM 1998
A urmat apoi o serie de șase partide în care băieții lui Iordănescu jr. au obținut patru victorii și două rezultate de egalitate! Locul 1 în grupa de calificare, cu 22 de puncte, fără nicio înfrângere. Vi se pare cunoscut?
Vă spun eu la ce mă gândesc: în preliminariile pentru Mondialul 1998 din Franța, echipa condusă de Hagi a reușit nu mai puțin de 9 victorii și a făcut un singur meci egal în cele 10 jocuri disputate!
Da, există o diferență enormă între echipa de atunci și cea de azi, fără nicio îndoială. Dar ce ne împiedică să visăm? Avem dreptul la speranță, fiindcă există acum această stare de spirit care ne-a lipsit de foarte mulți ani. Iar cel mai bine simt acest lucru chiar jucătorii. De la care așteptăm lucruri frumoase în vară. Haideți, că se poate!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
