Editorial Dan Ștefănescu: "O națională depășită!"
Galerie foto (1 fotografii): Editorial Dan Ștefănescu: "O națională depășită!"
Dan Ștefănescu | Publicat: 27.03.2024 19:26 | Actualizat: 27.03.2024 19:16
Vreme de 80 de minute, România a fost sparring-partnerul Columbiei. Depășită la toate capitolele și aproape călcată în picioare de sud-americani, echipa națională a scos un rezultat mai bun decât ar fi meritat. După care am uitat ce s-a întâmplat, de fapt, pe Metropolitano.
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro
Urmărește-ne pe Google
Urmărește iAMsport.ro pe Google
Nu rata știrile, emisiunile și cele mai tari clipuri iAMsport.ro. Urmărește iAMsport.ro pe Google.
Suntem printre primii când vine vorba de extras ceva pozitiv dintr-o seară amară. La Madrid, unde primise o bătaie soră cu moartea în urmă cu mai puțin de cinci ani, România n-a fost deloc departe să repete rezultatul cu Spania. A scăpat doar pentru că Luis Diaz și James Rodriguez au fost înlocuiți după 60-70 de minute în care își demonstraseră, cu vârf și îndesat, superioritatea. Dacă ar fi vrut să ne dea șapte, șapte ne-ar fi dat Columbia.
S-a terminat 3-2, iar de aici lucrurile au luat-o razna. Tonul l-a dat chiar Edi Iordănescu: ”Am trimis mai multe șuturi pe spațiul porții decât Spania, Germania sau Brazilia în meciurile împotriva Columbiei.
Nu e o întâmplare” a analizat selecționerul după meci. De parcă ăsta ar fi fost obiectivul naționalei, să trimită mai multe șuturi pe poartă. ”Am întâlnit o forță a fotbalului mondial” a mai adăugat Iordănescu Jr, de parcă naționala Columbiei intră în categoria Argentinei, Braziliei, Franței, Angliei, Germaniei sau Italiei.
Dan Ștefănescu, concluzii după eșecul României cu Columbia
Columbia are o națională neînvinsă în preliminariile sud-americane pentru CM 2026, dar asta nu înseamnă că este peste Belgia, spre exemplu. Care este cea mai puternică adversară de la turneul final. Întotdeauna, adversarii noștri sunt cei mai dificili, indiferent de numele lor. Ceilalți, care cu adevărat sunt și mai buni, nu există. Trăim într-o lume ruptă de realitate și creăm universuri paralele în care ne simțim bine.
După 180 de minute cu Irlanda de Nord și Columbia, nu rămânem decât cu senzația de neputință. Pe nord-irlandezi nu i-am putut învinge nici cu peste 60% posesie, de sud-americani ne-am apropiat doar când au vrut ei să ne lase. România este mai timidă decât primăvara care nu îndrăznește să ia locul iernii, dar privește cu speranță înainte.
Un sport național care ne face să uităm azi ce s-a întâmplat ieri. Doar așa ne putem întreba de ce nu au jucat Coman sau Olaru, inexistenți cu Irlanda de Nord. Sau oricine altcineva.
La nivel declarativ, ne-am pregătit pentru turneul final. Cum ne-am pregătit și ce am obținut cu adevărat, nimeni nu poate spune. În două meciuri, n-am mai văzut nimic din ceea ce am arătat bun, pe alocuri, în grupa pe care am câștigat-o în toamnă.
"O națională depășită"
O națională depășită, alcătuită din rezerve sau jucători ieșiți din formă și condusă de un selecționer mai preocupat de propriul discurs decât de jocul echipei. Dacă ar pregăti echipa la fel cum își pregătește ”speech-ul”, Edi Iordănescu ar avea rezultate mult peste cele actuale.
La București și la Madrid, ar fi trebuit să deslușim o idee despre ceea ce ne dorim să jucăm în Germania. N-am înțeles nimic, pentru că numai selecționerul știe ce a vrut de la aceste meciuri și numai el poate spune dacă acțiunea din martie și-a atins scopul. Altfel, e greu de înțeles de ce Man n-a fost titular la Madrid, de ce Drăguș a primit doar 45 de minute în două meciuri sau de ce Mihăilă și Ianis Hagi n-au fost folosiți în același timp cu primii doi.
De ce Ianis Hagi este folosit în bandă, poziție pe care nu-l recomandă nimic, și nu în zona în care a dat randament înainte de accidentare. Și de ce insistă cu „pentru mine, Drăguș este left winger”, când vârful lui Gaziantep joacă atacant central în campionatul Turciei, în care a mai și dat 11 goluri în 25 de meciuri.
Sau de ce l-a înlocuit pe Drăgușin cu Nedelcearu și nu cu Racovițan, de vreme ce meciul de pe Metropolitano ar fi fost prilejul perfect pentru a vedea dacă fundașul lui Rakow este o soluție pentru astfel de partide.
Altfel, știm și noi cum este fotbalul care se joacă în Golf. Și dacă mai uităm, din când în când, Stanciu, Burcă și Alibec țin să ne reamintească la aproape fiecare meci. Și nici nu trebuie să fii absolvent de Coverciano pentru a realiza că unii, gen Pușcaș sau Marius Marin, nu sunt altceva decât balast pentru echipa națională. În rest, suntem campioni când vine vorba despre a ne fura singuri căciula.
Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
