Editorial Marius Mitran: ”Craiova între oglinzi paralele”
Galerie foto (1 fotografii): Editorial Marius Mitran: ”Craiova între oglinzi paralele”
Marius Mitran | Publicat: 21.03.2026 14:37 | Actualizat: 21.03.2026 14:37
Bancu primește cartonașul roșu și își pune mâinile în cap, răstignit în picioare. Crucea lui, nevăzută încă din teren, se simte, în schimb, contur și culoare, din lumea și peluza Olteniei.
Suntem în afara celor cinci minute cu care Horațiu Feșnic prelungise prima repriză a meciului dintre Dinamo și Universitatea Craiova, iar avantajul Științei, fragil, devenea, acum, casant. Așa, ca o presimțire, ori ca un film pe care-l mai văzuseși.
Golul lui Etim abia ce fusese marcat, dar părea mai importantă eliminarea căpitanului, acel 0-1, din acest moment, fiind pe cale să se transforme într-un 2-1 pentru Dinamo, ori chiar mai rău.
Asta era senzația din multele secunde lungi, în care mâinile lui Nicușor nu mai coborau, o rugă care, brusc, înțelegea.
Craiova, învinsă acasă de FC Argeș, în prima etapă, avea 1-0, pe Arena Națională, cu Dinamo, în această a doua etapă, însă o așteaptă acum o repriză întreagă în inferioritate. În prima partidă cu băieții lui Kopic, în sezonul regulat, pe Oblemenco, Știința lui Rădoi a rămas la fel, fără Nicușor Bancu, tot “roșu”, dar în minutul 65, când avea 2-1 și Dinamo a egalat, având ocazii de gol, cu om în plus, aproape la fiecare fază de atac. Ce va fi acum?
Ei bine, știm răspunsul de aproape 48 de ore: nimic nu a fost! Dar nimic, nimic, din partea unei ofensive a “câinilor” complet anihilată de un sistem defensiv perfect gândit de Filipe Coelho, de departe cel mai valoros antrenor din Superliga. Se tot vorbește, s-a scris despre un sistem 5-4-0, gândit de portughez, și sigur că multe sunt adevărate în tot acest evantai de senzații, oferit de o echipă care atacă o altă care nu cedează. Dar a fost mai mult decât atât!
A fost rezistența pe două aliniamente defensive a unei echipe care înțelesese că nu apără doar golul lui Etim, ci, mai ales, singura șansă mare de a mai continua drumul spre titlu. Înfrântă, Craiova ar fi dat un semnal bun tuturor adversarelor ei și, în același timp, unul rău sieși. Cu două înfrângeri din două partide, cu zero puncte în play-off, ar fi pierdut nu doar prima poziție, pe care Etim i-o readusese, ci și aproape toate speranțele, ceea ce ar fi fost grav.
Asta aveau de apărat Screciu, Rus și Romanchuk, Mora, Matei, Băluță și Florin Ștefan, asta aveau de evitat Etim și Laurențiu Popescu, Teles și Cicâldău, așa cum o făcuseră și Isenko, Baiaram și Bancu. Cu cuvintele la noi și cu nervii, sudoarea, efortul și dorința la ei! Și au rezistat.
Aflată iar și, în urma rezultatului de la Cluj, rămasă pe primul loc și după această etapă a doua, Craiova trăiește într-un culoar foarte strâns, dar înalt, de unde se vede doar cerul. Adică titlul. Nimic în urmă, pentru că nu se mai poate întoarce, și nimic în față, pentru că nu mai poate pierde, nu atât meciuri, cât timpul!
Acest culoar din care mai are de parcurs opt pași, doar opt, e alcătuit, stânga-dreapta, din oglinzi, în care Știința se vede doar pe ea. Și asta pentru că, din tot ce s-a spus în ultimele luni, în tot acest campionat, un singur lucru mi se pare a fi un adevăr absolut, în afara oricărei circumstanțe: și anume că Universitatea Craiova nu poate pierde campionatul decât dacă se învinge ea singură! Alții e greu s-o facă! Altora le e imposibil.
Și, din iulie și până în aprilie, că următorul meci al Științei e abia pe 6 aprilie, cu CFR Cluj, la Craiova, Universitatea s-a pus la pământ singură, de câteva ori. În partidele cu UTA, la Ovidiu, recent cu FC Argeș, la Galați, la Metaloglobus , ori Botoșani. În toate cazurile, a avut meciul în mână, plecând ca superfavorită și terminând cu capul în jos. De ce?
Răspunsul e cuprins în întrebare: tocmai pentru că au fost meciuri la îndemâna ei. S-a uitat în oglindă și a observat că, pe teren, e doar ea, Universitatea, și nimeni altcineva, oriunde ar fi întors capul. Și atunci, cine să o învingă?!
Păi, ea…Ea însăși. Ceea ce s-ar fi putut întâmpla și joi seara, cu Dinamo, odată cu cartonașul roșu luat de Bancu.
Dar ceva s-a desfășurat altfel, din acea clipă a deznădejdii previzibile. Ceva a început să se întâmple într-un sens forțat de miza colosală a titlului, o miză care lasă loc pentru toate ambițiile lumii. Și toate sunt, acum, la Craiova!
Care e din nou lider, cum a fost mare parte din tot acest turnir, care va primi pe CFR, cum spuneam, apoi va merge la Cluj, pentru, probabil, cel mai important, greu și cu consecințe meci al play-off-ului, cu “U”, și va încheia turul acasă, unde va veni Rapid.
Aceștia sunt următorii trei pași, mai dificili decât se poate crede azi. Dar Craiova nu doar că știe că e așa, Craiova, după victoria de la Dinamo, simte că e așa. Iar în astfel de situații, presentimentele sunt chiar mai puternice decât rațiunea. Știința simte de acum succesul în aceeași măsură în care simte pericolul!
Ceea ce este esențial pentru a învinge, definitiv, tot, pe toți și toată lumea. Și nu, nu e chiar o misiune imposibilă.
E una previzibilă. Inclusiv în oglinzile paralele care-i formează Universității tunelul lung cât era cel de pe vechiul “Central”. Și acum, în mai, peste fix două luni, la capătul tunelului, adică al drumului între oglinzi parale, Craiova poate ieși în lumină să-și bucure sufletul și să-și asculte gândurile, rugile și oamenii care au crezut în ea și strigă: Știința! Știința! Știința! De 35 de ori. Adică de ani.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
