”Fuga spre Est”. Dan Ștefănescu, opinie dură despre transferul lui Florinel Coman în Qatar

Întortocheate sunt căile fotbalului românesc, în care toată lumea visează la Vest și eșuează în Est, ghidată de o busolă din Triunghiul Bermudelor. Burcă, Stanciu și Alibec joacă în Golf, iar asta se vede la fiecare acțiune a echipei naționale.

Mitriță a trecut și el pe acolo, într-un moment în care viața la New York nu i se părea deloc atrăgătoare. Dar Mitriță e istorie la națională, așa că nu-i rămâne decât să se concentreze la echipa de club care se chinuie să pară profesionistă.

Florinel Coman este cel mai bun fotbalist din Superligă. Sigur, este o afirmație care poate fi contrazisă cu cifrele lui Mitriță, însă, dacă FCSB va câștiga titlul, asta i se datorează în mare măsură șeptarului roș-albastru.

Mitriță își poate duce echipa cel mult pe locul doi. Dar nu despre asta era vorba. Ci despre lumea fotbalului românesc, în care cel mai bun fotbalist ia drumul unui campionat obscur.

Al Duhail, echipă de pluton

Argentina părea exotică, VfB Stuttgart și Borussia Monchengladbach sunt prea serioase, așa că destinația finală este Qatarul. Mai precis Al Duhail, formația la care joacă Coutinho, fost talent plătit cu geamantane de bani de cluburi mari ale Europei. Și antrenată de Christophe Galtier, fost campion în Franța, nu doar cu PSG, ci și cu Lille. Îl mai putem adăuga și pe Lucas Verissimo, brazilian cu meciuri în Champions League, în tricoul Benficăi.

Dacă ne oprim aici, o companie selectă pentru golgheterul campionatului. Însă asta ar însemna să ignorăm tabloul general, în care Al Duhail este o echipă de pluton, care a pierdut 18 puncte față de lider, în doar 19 etape.

Până la urmă, destinația lui Coman arată dimensiunea reală a fotbalului românesc. Un fotbal care nu produce mai nimic la nivel de echipe de club. Vorbim despre meciuri în cupele europene, nu despre gâlceava din campionatul pe care FCSB se pregătește să-l câștige.

Atâta vreme cât cluburile din România au avut expunere la nivel european, s-au mai găsit cluburi din Vest care să transfere ”vedetele” noastre. Un Mihăilă, un Man, un Răzvan Marin, un Stanciu sau un Ianis Hagi.

Când a început să se aleagă praful și străinii de calitate îndoielnică au invadat Superliga, s-a schimbat orizontul. Cupele europene au devenit interzise, înlocuite an de an de dezamăgiri parcă tot mai mari.

Nu e de mirare că de jucătorii noștri nu prea se mai interesează nimeni. Coman nu are meciuri relevante la nivel european, deși a adunat aproape 40 de partide, iar la națională, vorba lui Pițurcă, este inexistent. Cu 17 meciuri și un gol marcat în cinci ani, nu se uită nimeni la tine. Pițurcă nu este un tip popular și nici nu-și propune să fie, dar analiza lui este corectă.

La 26 de ani, Coman nu mai este un jucător atractiv pentru campionatele importante. În fotbalul care contează, cifrele sunt importante, dar și mai importantă este vârsta. Cu cât ești mai tânăr, cu atât ai mai multe șanse să ajungi la o echipă mare.

Florinel nu mai este tânăr decât în accepțiunea noastră, în care unui fotbalist de 22 de ani i se iartă orice doar pentru că este considerat tânăr. În Vest, ești tânăr la 16 ani, apoi ajungi la același nivel cu ceilalți și nu te mai cocoloșește nimeni.

Banii, singura satisfacție

Raportat la investiții și nivelul competiției de la noi, cinci milioane de euro, cât primește FCSB, este suma corectă. Sigur, multă vreme s-a visat la zeci de milioane de euro, și nu doar pentru Coman, ci și pentru alții.

La acea vreme, Florinel era alintat Mbappe, iar Dică rostea pe un ton foarte serios o enormitate de genul ”acum vom vedea care e originalul”. Evident, francezul, campion mondial în 2018, n-a călcat iarba de la Europeanul de tineret din Italia, iar Dică a rămas cu dilema.

Florinel Coman a avut nevoie de mulți ani pentru a înțelege cu adevărat ce are de făcut pentru a pleca din România. A tras din greu, a renunțat la fițe, a trecut peste momentele în care patronul îl critica în mod constant și a devenit cel mai bun fotbalist din România.

Din păcate, a ajuns la 26 de ani și tot ce-i mai poate oferi fotbalul este un salariu de două milioane de euro pe an.

Deloc de neglijat, pentru că toată lumea visează la un salariu cât mai mare și, din acest punct de vedere, Coman s-a realizat.

Din nefericire, va mai trece multă vreme până când fotbaliștii noștri vor realiza că pot încasa astfel de salarii sau chiar mai mari, în fotbalul care contează. Dar pentru asta chiar e nevoie de sacrificii și de multă muncă.

Plus un mediu sănătos, care să-i ajute în mod real. Care să-i transforme în vedete adevărate, nu în victime.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google