”Indiavolati” Dan Ștefănescu scrie despre meciul în care "PSG nu i-a dat nicio șansă Milanului", deși nu și-a atins "nivelul maxim"

Ceea ce trebuia să fie meciul săptămânii în Liga Campionior n-a fost altceva decât o partidă banală în care echipa mai bună a câștigat chiar și fără să lase impresia că forțează.

Și fără să atingă nivelul maxim, PSG nu i-a dat nicio șansă Milanului. O victorie clară, cea mai importantă din mandatul lui Luis Enrique.

Parizienii încearcă să dea o nouă dimensiune unei echipe care nu-i mai are pe Messi, Neymar sau Ramos, dar care este purtată către victorie nu doar de Mbappe, ci și de un puști lansat de Galtier și apreciat enorm de Luis Enrique.

Zaire-Emery ar putea fi noul pilon al acestui PSG mai apropiat de Franța ca niciodată, în care își găsesc loc 4 titulari ai echipei naționale. Un puști de 17 ani, cu o maturitate remarcabilă în joc, a fost ales omul meciului în care Mbappe a deschis drumul spre victorie.

Zaire-Emery, căpitanul naționalei sub 21 de ani a Franței, se cere în lotul pentru Euro 2024 în ciuda glumelor nereușite ale celui care a fost până de curând cel mai bun marcator din istoria naționalei franceze.

Crescut la academia Parisului, Zaire-Emery a făcut un meci extraordinar, în care a dat două pase decisive și i-a lăsat cu gura căscată pe mijlocașii lui Pioli.

În ciuda victoriei clare cu Milan, PSG nu a ajuns, deocamdată, la nivelul care să-i permită să emită pretenții la câștigarea trofeului. Eșecul clar de la Newcastle, dar și perioadele în care Milan a pus presiune în zona mediană arată că Luis Enrique n-a ajuns nici măcar la jumătatea drumului pe care îl are de parcurs.

Un adversar cu ștaif și cu lecțiile bine făcute ar fi profitat de mingile recuperate în jumătatea pariziană și i-ar fi lăsat pe suporterii de pe Parc des Princes doar cu amintirea imaginii lui Jean Paul Belmondo, cât toată peluza Auteuil. Jocul Parisului încă are hibe, încă depinde foarte mult de Mbappe, dar lucrurile par a se mișca în direcția potrivită. Cât îi va lua lui Luis Enrique să rezolve toate problemele, rămâne de văzut.

Cât despre echipa lui Pioli, Milanul din toamna lui 2023 nu seamănă deloc cu Milanul din primăvara aceluiași an, în care le elimina pe Tottenham și Napoli pe drumul către o semifinală în care nu credea nimeni.

Cu un lot departe de nivelul cerut pentru un astfel de meci, ba chiar și subțiat de accidentările tot mai numeroase din ultima vreme, Milan n-a jucat la Paris decât vreo 10 minute. Cât a putut să pună presiune pe mijlocașii Parisului, în prima repriză.

Golul primit de la Mbappe a închis meciul, în ciuda a ceea ce a văzut Pioli, de la marginea terenului. Toamna lui 2023 este cea în care rossoneri nu reușesc să revină după ce sunt conduși,iar limitele lotului sunt completate de cele ale unui antrenor care a ajuns la 200 de meciuri pe San Siro, dar care încă trăiește din titlul câștigat în urmă cu două sezoane. Pioli are ideile lui fixe, granițele din care nu iese niciodată, iar asta face din Milan o echipă previzibilă.

Mbappe – Leao, comparația care nu există

Că Mbappe este PSG o știe toată lumea și nu de ieri, de azi. Starul francez a intrat în al șaptelea sezon pe Parc des Princes și are aceeași foame de gol ca atunci când venea de la monegascii lui Jardim, după ce dădea de pământ cu actualii campioni ai europei.

La 24 de ani, Kylian Mbappe este campion mondial, protagonist în Champions League, cel mai bun marcator din istoria lui PSG. Și unul dintre puținii jucători care-și permit s-o țină pe Real Madrid în joc de glezne.

La aceeași vârstă, Leao rămâne doar un jucător talentat, cu un potențial uriaș pe care, probabil, nu-l va atinge niciodată. A juca pentru a câștiga vs a juca pentru a te distra, iată diferența dintre Mbappe și Leao, care folosește fiecare meci ca pe o vitrină în care mai etalează câte o preluare sau un dribling.

Mai rar apar golurile, pentru că portughezul este mai interesat de el însuși decât de echipă. Până la urmă, cu toate nebuniile lui, o fi având și Arrigo Sacchi o brumă de dreptate atunci când spune că Leao nu ar fi jucat niciodată în echipa lui.

Nu doar pentru că nu se subordonează echipei, ci și pentru că, la 37 de ani, Olivier Giroud face pressing mai des decât capriciosul portughez.

Nu e deloc întâmplător că Milan a ajuns la cinci meciuri consecutive de secetă. O echipă cu aproape 500 de minute fără gol marcat în Champions League nu are cum să fie una de top.

Până la urmă, semifinala din sezonul trecut este doar excepția de la regula care spune că Milan a devenit irelevantă la nivel european.

Redusă la condiția unei echipe oarecare, squadra lombardă mai are șanse de calificare doar pentru că Dortmund a câștigat la Newcastle, iar distanța dintre locul doi și locul patru este de doar două puncte.

Declarațiile de genul ”am jucat mai bine decât ei timp de 60 de minute” nu fac altceva decât să stârnească râsul, după un meci în care nu s-a pus nicio clipă problema învingătoarei.

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google