”'Mister' Dinamo”. Dan Capatos, amintire de milioane cu Cornel Dinu: ”Ne-a propus un șpriț. Am omis să spun că mă însor a doua zi!” / ”Mergem la el și îi spunem doamnei că a stat cu noi toată noaptea”
Dan Capatos | Publicat: 04.08.2024 19:23 | Actualizat: 04.08.2024 20:01
Dinamo visează frumos, în continuare. “Vă rugăm frumos, nu ne treziți”, par a spune toți suporterii la unison, uimiți și ei de un asemenea parcurs. Pentru că nimeni nu a uitat că acest vis frumos urmează unui coșmar din care “câinii” s-au trezit fix când alunecau spre o comă profundă.
Doar soarta a făcut ca în ultima etapă a play-off-ului, în hazardul celor 5 meciuri intrate în premieră în malaxorul stabilirii clasamentului final, Dinamo să nu nimerească pe un loc retrogradabil. Mă rog, ce-a fost, a fost, “ducă-se pe pustii”, vorba seniorilor. Dincolo de acest nou 4-1 pe care “câinii” l-au administrat sec celor de la Buzău, fapt ce a generat un nou slogan care ar putea face istorie - “Cine pe Arc a intrat, și-a luat 4 și-a plecat”, nu putea trece neobservată aniversarea lui Cornel Dinu, cel a cărui viață s-a împletit perfect, zeci de ani, cu istoria clubului său de suflet.
Multe se pot scrie pe această temă, Mister fiind, practic, câinele nevăzut de pe stema clubului, dar eu voi rămâne toată viața cu o amintire dintr-o seară de neuitat, din noiembrie 2004. Era vineri, după un meci în care Dinamo își respectase blazonul. Câștigase, așa cum o făcuse de cele mai multe ori în sezonul care se terminase cu câteva luni înainte, pe care echipa l-a dominat copios și pe care îl câștigase la 6 puncte de Steaua București.
Pe atunci, după meci, multe seri se prelungeau dincolo de porțile stadionului, la șuete lejere. Așa că nu a fost nicio surpriză când “Mister” ne-a propus, mie și lui Ștefan Bănică Jr, să bem un șpriț de vară, deși era toamnă în toată regula, într-un stabiliment de pe Radu Beller, extrem de popular în acele vremuri. Am acceptat cu plăcere, dar am omis să-i spun un mic amănunt: a doua zi aveam ceva treabă, urma să mă însor! Am hotărât pe loc că o oră-două de relaxare n-a omorât pe nimeni. Si nici nu l-a lăsat burlac. Mai ales că o ieșire cu Mister însemna o adevărată bucurie, un privilegiu pe care nu și-l permiteau mulți, un seminar de cultură generală, o lecție de istorie predată “pe viu”, o întâmplare pe care ți-o poți trece în CV (slavă-Domnului că am avut parte de multe astfel de momente), într-un cuvant: “spectacol”.
Fascinat de tot ce auzeam, am avut oarece rețineri în a-i spune că a doua zi urma să intru “în rândul lumii”, să formez și eu o “celulă de bază a societății”. Nici nu i-aș fi putut spune folosind aceste cuvinte. M-ar fi afurisit grav! Mă rog, ce s-o mai lungesc, nu i-am spus nici așa, nici altminteri, vorba motto-ului lui Andrei Pleșu. Am zis să aștept un moment potrivit, să nu stric cheful “mesenilor”. Si acesta s-a ivit. Odată cu zorile. Când a trecut primul autobuz 282 pe lângă noi, i-am zis lui Mister ce treabă importantă aveam peste câteva ore, practic. La început, a ramas cu paharul suspendat pe drumul dintre masă și buze și a înclinat capul într-o parte, într-o mișcare aproape sincron cu dragul de Nero, devotatul lui prieten patruped, din acea perioadă.
Părea că nici lui Nero nu-i venea să creadă ce auzea. Și nu numai că auzea, dar parcă mă și certa din priviri. A “verbalizat” Mister acea privire: “Tu te însori azi?” / ”Da, Mister” / “Și ai stat cu noi până acum?” / “Cam, da!” / “Și doamna ce o să creadă?” / “Nimic, i-am spus că sunt cu voi și are încredere în mine”. S-a uitat la Ștefan Banică jr. și a luat hotărârea pe loc: “Mergem toți la el acasă să îi spunem doamnei că a stat cu noi toată noaptea, că nu a fost la curve. Nu putem să îl lăsăm să-și înceapă așa căsnicia”. Mi-au mai trebuit vreo 45 de minute să îl conving că nu este necesar să facă asta, cu gândul la ce ar fi putut să se întâmple dacă noi toți ajungeam la mine acasă, la 6.00 dimineata, acompaniați de lătratul lui Nero. “Mister” a renunțat la idee, doar după ce m-a pus să-i promit că îl voi suna la prânz să îl asigur că lucrurile sunt ok.
Si, slavă-Domnului, au fost. Și atunci, și de atunci încoace. Au trecut 20 de ani. Multe s-au schimbat dramatic în acest timp. “Mister”, însă, a rămas neschimbat! Același “verb”, aceeași pasiune pentru fotbal și iubire mistuitoare pentru Dinamo. Mulți venetici și-au făcut “culcuș” vremelnic în Ștefan cel Mare. L-au ignorat. L-au scos din “scenă”. L-au “făcut uitat”. Noi, ceilalți, îl iubim. Pentru că “Mister” înseamnă Dinamo! Iar “Dinamo suntem noi!”.
La multi ani, Mister!
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.