”Ro-mâ-ni-alé, Ro-mâ-ni-alé!”. Vali Moraru scrie despre calificarea naționalei la Euro 2024: ”Acum putem visa cât vrem”
Galerie foto (1 fotografii): ”Ro-mâ-ni-alé, Ro-mâ-ni-alé!”. Vali Moraru scrie despre calificarea naționalei la Euro 2024: ”Acum putem visa cât vrem”
Vali Moraru | Publicat: 22.11.2023 15:50 | Actualizat: 22.11.2023 15:50
În momentele mari, acelea în care pare că totul e ”a fi sau a nu fi”, se nasc imagini, vorbe, cântece care rămân peste timp.
Și la bucurie, și la supărare. Numai cine nu a trăit acele timpuri nu-și aduce aminte de Cosmin Contra, prăbușit în iarba și noroiul din Ghencea după eliminarea în fața Sloveniei. Sau de celebra imagine cu Cosmin Olăroiu consolându-l pe Viorel Moldovan după sfertul UEFAntastic. Sau de lacrimile lui Răducioiu după loviturile de departajare cu Suedia.
La bucuriile intense e chiar mai ușor. Au rămas în memoria afectivă a suporterului român imaginile cu hora din America după victoria cu Argentina, cele cu ”Hagi-președinte!” de la Universitate, cele cu bucuria lui Gabi Balint după golul cu o altă Argentină, cele cu Hagi revenit la națională, cu mâna într-o fașă după prima victorie din istorie contra Ungariei, cele cu dansul aceluiași Gică după golul cu Columbia.
”De bucurie rar avurăm parte...” zice cântecul Universității din alte timpuri. Cu cât am avut parte mai rar, cu atât am trăit puținele bucurii mai intens. Stau și mă întreb de ce acum 8 ani, când ne calificam la Euro 2016, nu am trăit așa de mult bucuria.
Nu e puțin nedrept pentru acea echipă? Acum zicem că băieții au scris istorie. Aceia au obținut același lucru: calificarea. De ce istoria nu i-a reținut cu ceva mai mult decât cu cifrele seci?
Calificarea a fost obținută atunci după un meci cu Feroe. O fi contat și asta. Acum ne-am calificat după o victorie cu Israel și am sărbătorit calificarea cu o victorie acasă cu Elveția.
În plus, știm ce-am făcut la acel Euro: înfrângere onorabilă cu Franța, un egal cu Elveția pe care l-am tratat mai mult ca pe o înfrângere și marea rușine, înfrângerea cu Sadiku et comp. Mai nimic memorabil.
Acum avem toate porțile deschise, putem visa cât vrem. Dacă facem o performanță notabilă în Germania, ne vom aminti și mai mult de 18 și de 21 noiembrie. Așa cum ne amintim de Danemarca ’89, de Cardiff ’93.
Și mai e ceva: echipa din 2016 avea cea mai bună apărare din preliminarii, dar și 7 reprize fără gol marcat. Era formată din jucători ajunși deja la maturitate. Acum stăm la fel de bine în apărare, dar am prins culoare-n obraji când e vorba să mai atacăm. Naționala pare să aibă perspectivă: selecționer tânăr și mai mulți jucători cu marjă importantă de progres. Din nou, putem visa.
Tata Puiu a luat naționala din zbor, după Piți, și a dus-o cum-necum la destinație, fără prea mari planuri de construcție a perspectivei. Edi a avut timp de greșeli în Liga Națiunilor și pare să fi construit fundație interesantă pentru viitorul imediat.
Dincolo de comparații, e interesant trocul echipă-public. Echipa a oferit bucurie, publicul a oferit încredere. Sigur că a fost nevoie ca, mai întâi, echipa să ofere. Pentru că la temelia încrederii s-a săpat cu sârg ani la rând.
Jucătorii care amintesc de criticile venite în acești mulți ani trebuie să-și aducă aminte că entuziasm, încredere și bunăvoință au tot existat. Dar s-au perimat inevitabil odată cu înfrângerile și dezamăgirile.
Vom rămâne acum cu mândria că avem o echipă care ne poate emoționa. Și cu hora de la Felcsút. Și cu ”cine sare, România, hei, hei!”. Și cu cercul făcut de tricolori la mijlocul terenului, pe vine, cu un stadion plin alături, cu ”Ro-mâ-ni-alé, Ro-mâ-ni-alé!” lent, aproape în șoaptă, doar o pregătire obligatorie a descătușarii cu mii de confetti galbene și cu un triumfător și alert ”Ro-mâ-ni-alé, Ro-mâ-ni-alé!”, strigat din toți rărunchii.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
