”Ultima strigare”. Dan Ștefănescu temperează euforia suporterilor după calificarea României la Euro 2024
Dan Ștefănescu | Publicat: 22.11.2023 14:57 | Actualizat: 22.11.2023 14:57
Ne-am calificat la Euro 2024 de pe primul loc. Fără înfrângere, peste Elveția și peste așteptări. E realitatea de la mijlocul unui noiembrie care, în ciuda tuturor comparațiilor și insistențelor, nu seamănă deloc nici cu momentul Cardiff, nici cu momentul Danemarca. Este, pur și simplu, momentul unei naționale criticate, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Dacă va fi un moment definitoriu pentru fotbalul românesc, nu știm. Probabil că nu. Am mai ratat și alte ocazii.
Trăim prea mult în trecut și prea puțin în prezent. Viitorul este incert, ca mai toate lucrurile care nu ne preocupă imediat. ”Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, lasă pe poimâine. Poate nu va mai fi nevoie.” Una dintre ideile care definesc realitatea ultimilor ani.
România a ratat multe șanse de a se reforma. Nu doar fotbalistic, ci pe toate palierele. Că fotbalul a rămas în urmă nu mai este nicio surpriză. Am rămas cu totul în urma vremurilor, dar parcă nici nu ne-a preocupat să ținem pasul cu ceilalți. Au mai fost naționale care au dat restart și au ajuns acolo unde mai fuseseră, dacă nu chiar mai sus. Franța este cel mai bun exemplu. Germania, la fel.
Noi am tot așteptat să ne dea cineva restart. Să ne recunoască talentul drept valoare, să ne ia frumos de mână și să ne ducă acolo unde ne închipuim că merităm să fim. Doar că realitatea este crudă și nu ține cont de idealuri. Ești unde meriți să fii. Azi, merităm să fim la Euro. La fel de mult cum anul trecut, pe vremea asta, meritam să retrogradăm în Liga Națiunilor.
O retrogradare nu este nimic înjositor. Este un prilej de a conștientiza nivelul scăzut și de a încerca, data viitoare, să faci lucrurile mai bine. Edi Iordănescu a reușit. Este meritul lui că a profitat de a doua șansă. N-ar fi primit-o fără ”norocul” de a fi selecționer într-un moment în care conducerea federației nu avea alternativă. În ciuda părerii unanim acceptate că norocul nu se poate antrena, lucrurile nu stau chiar așa.
Să știi să profiți de șansa pe care o ai nu este la îndemâna oricui. Iar noi, slavă Domnului!, n-am dus lipsă de șansă. Și am profitat, așa cum n-am știut sau n-am putut s-o facem altădată. Ce va fi de aici încolo, nimeni nu știe. Dar spectrul unui nou eșec, după cel din 2016, începe să bântuie fotbalul nostru. Se fac planuri, calcule și apar, din nou, politicienii, aceste hiene dornice de a se hrăni cu orice ocazie.
Ianis este comparat cu Gică, Felcsut cu Cardiff, într-o beție care i-a cuprins până și pe cei care, până mai ieri, erau gata să aprindă rugul rezervat unei generații considerate ratată. De fapt, acesta este marele pericol care pândește fotbalul nostru. Să irosească o nouă șansă de a se reforma. Să se piardă în discursuri revanșarde, să se plătească polițe, în loc să se facă un plan de redresare a unui sport care încă mai atrage zeci de mii de oameni la stadion.
Fotbalul nostru are nevoie de un proiect. Are nevoie de oameni competenți, de antrenori care să știe să scoată ce e mai bun din copiii ce încă se mai îndreaptă către terenul de fotbal.
E nevoie de competiții credibile, în care privații să nu concureze cu statul, iar echipele să fie organizate după principii profesioniste. Să nu existe cluburi în insolvență, fără drept de participare în cupele europene sau fără drept de promovare în prima ligă.
E un tablou complex, cu multe lucruri de rezolvat și care, cel mai probabil, vor rămâne nerezolvate. Pentru că vom sărbători calificarea până când vom realiza că timpul reformelor a trecut și mai bine o lăsăm pe data viitoare. Pentru că planul nu există și nici nu are cine să-l conceapă. Dacă nu mă credeți, priviți dincolo de aparențe.
Președintele federației se războiește cu unii dintre jucătorii generației care a făcut din calificări regula, nu excepția, așa cum este azi. Patronul liderului din campionat nu e interesat de rezultatele echipei naționale pentru că nu are jucători în primul 11, iar exemplele pot continua. Fotbalul, la fel ca societatea, este divizat. Toți au numai merite, nimeni nu-și asumă nimic.
Trăim într-un ev mediu permanent, în care intrigile și comploturile sunt la ele acasă, iar cuțitele înfipte pe la spate sunt la ordinea zilei. Un tablou gri, în care singura lumină este bucuria sinceră a unor jucători care au luptat cât au putut și cum au putut pentru a-și vedea visul cu ochii.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.