”Rodri și Rodrigo de Paul”. Editorial Marius Mitran, după finala CM 2026

Rezultatul îl cunoaște tot mapamondul, între timp a avut loc și Fiesta din Plaza Cibeles, Madrid, dar și primirea, așa cum a fost ea, un pic mai tristă, a argentinienilor. Războiul sfârșitului lumii, cum scria cel mai mare scriitor sud american, locuitor al Spaniei, totuși, Mario Vargas Llosa, acum în Ceruri, acest război deci, nu altul, s-a tranșat!

Spania, Spania, Spania. Toată lumea, ca rareori în istorie, e de acord cu superioritatea și puterea de luptă, chiar de regenerare, dacă vreți, a acestei echipe cât o națiune întreagă.

Iar liderul ei din teren, acest magnific Rodri, a fost, este în continuare, esența nu doar a acestei maniere de joc, a reprezentării ei din teren, la acest Mondial, ci, cred, a întregii filosofii de viață, a întregii existențe a Spaniei de azi.

Ca țară, înainte de orice, ca națională superioară tuturor celorlalte din lume, ca fotbal înțeles dincolo de joc.

Ca joc înțeles dincolo de țară, dar nu prea departe.

Rodri, cel mai probabil, viitorul (din nou!) Balon de Aur, este fotografia Spaniei. Este imaginea ei. Este chiar Spania.

“Când ne era greu, tot ceea de aveam de făcut era să-i dăm mingea lui Rodri, pentru că el nu o pierde niciodată, el știe ce are de făcut cu ea întotdeauna, el ne scoate din orice problemă. Rodri ne spune când să atacăm, el dă și semnalul de atac, dar și de apărare. El ne spune când e momentul să plecăm în presing, el ne arată când să ne retragem!”.

Fabian Ruiz, dublu câștigător al UEFA Champions League, cu PSG, campion al Europei și, acum, iată, și al lumii, cu Spania, a declarat asta. Dacă nu mă înșel, e posibil, pentru că și Oyarzabal, Dani Olmo, Cucurella, Baena, toți, practic, au vorbit în sensul ăsta. Pentru că Rodri e El Rey, Majestatea Sa pentru toți! Pentru că jocul acesta magnific, paralizant pentru orice adversară, pe care “Furia Roja” l-a desfășurat ca să triumfe, e gândit de acest tânăr, absolvent de Universitate la Castellon, licențiat în Economie, junior al lui Atletico de Madrid, cumpărat de acolo de Manchester City, care i-a achitat clauza de 80 de milioane de euro, în 2019. Acum are 30 de ani, împliniți în timpul Mondialului, pe 22 iunie.

Sigur, ca să rămânem la date precise, definitorii chiar, să spunem că nu a dat niciun gol la acest turneu final, nici vreo pasă de gol, “assist” cum îi zice. De fapt, a dat toate golurile Spaniei și, încă și mai important, esența jocului său a oprit toate atacurile adverse, echipa lui primind un singur gol în 8 (opt!) meciuri, record istoric. Având în față, printre alții, următorii fotbaliști: Messi, Cristiano Ronaldo, Mbappe, Dembele, Doue, Olise, Julian Alvarez, mă rog, numai Ghete de Aur sau Baloane din același material prețios. Sau doar uriașe valori, sportive și comerciale.

Dar el a fost alesul la acest Mondial, așa cum la fel s-au întâmplat lucrurile și acum doi ani, la Euro ‘24, când a cucerit și Balonul de Aur al Turneului final, cât și Balonul de Aur clasic, pentru tot anul respectiv.

Așa au văzut oamenii că stau lucrurile cu acest jucător genial, care nu driblează, decât rar, nu marchează decât foarte rar, însă dă doar goluri de aur, cum ar fi cel prin care a adus Champions League echipei sale, Manchester City, în finala de la Istanbul cu Inter Milano, în 2023, singurul trofeu de acest gen din istoria de șapte mii de ani a “cetățenilor”.

Rodri are în joc liniștea Spaniei. Uneori imperiale, alteori muncitoare și curajoase, mereu a Spaniei cu coloană vertebrală. Rodri te privește în ochi, zâmbitor, atent, și te învinge. Restul, fentele, reluările pe spate, din foarfecă, voleurile de kinogramă, pe toate le lasă altora. Cel mai probabil, pentru următorii mulți ani, lui Lamine Yamal.
Așa au învins ei, împreună cu Unai, Pau, Alex și toți ceilalți, Argentina lui Messi, cel mai și cel mai și cel mai…

Argentina care a dat primii doi fotbaliști din toată istoria lumii, Maradona și cu Lionel, contemporani cu noi. Mă rog, cu unii dintre noi, Messi cu toți de azi și din ultimii 20 de ani. Dar această Argentina, fabuloasă în semifinala cu Anglia, ținută în spate de Messi, adusă de el, pe brațe, în finală, că ajutorul FIFA, cât a fost, a fost tot grație lui, a pierdut.
Nu că a pierdut, nu a existat, ați văzut cu toții. Și tot din cauza lui Messi.

Pentru că Argentina are și alți mari jucători, mulți. Dar ei nu au avut vreo clipă gândul de a face o echipă, precum cea a lui Luis de la Fuente, ci o gardă de bodyguarzi pentru Messi. Iar în finalul finalului pentru ei, nu a mai ținut.

Pentru că, de pildă, una dintre aceste gărzi de corp, Rodrigo de Paul, un mare fotbalist, nu a mai jucat ce juca în Spania, la același Atletico de Madrid. Acolo ținea mijlocul echipei, a fost timp de patru ani ce fusese Rodri pe vremuri, desigur, în cu totul alt stil, dar a fost! Până când zeul tutelar l-a chemat la Miami, să fie și mai aproape de el, dar și de zeița sa, Tini, Violetta pentru fanii sud americani. Parcă văd scena din “Nea Mărin Miliardar”, în care Jean Constantin le spune alor lui, “luăm banii, primul avion și nu ne oprim decât la Maiami!” “E mare, Boss!”, se aude și replica admirativă.

Și dacă tot am ajuns la filme, nu o să-l menționez pe Almodovar, deși Javier Bardem și Penelope Cruz a lui au fost la toate meciurile Spaniei din America, ci pe genialul nostru Mircea Daneliuc. În “Glissando” există o scenă teribilă în care Tora Vasilescu îi reproșează celebrului domn Teodorescu, interpretat sublim de Ștefan Iordache, lipsa de muncă.

“Cum nu muncesc!?, se miră Ștefan Iordache? Gândesc, adică muncesc!”.

Cred că nu altfel decât gândind, construind un sistem de fotbal perfect, Luis de la Fuente și al său personaj principal, Rodri, nici nu puteau pune jos, fără să le dea vreo șansă la ceva, briliantelor care driblau și fentau, numite, mă repet, știu, Messi, Mbappe, Dembele, Olise, Julian Alvarez, Doue, Barcola, CR 7, și chiar Rodrigo. De Paul.

P. S. Pe Guardiola îl vrea tot globul. Liverpool l-a luat pe Iraola, Chelsea pe Xabi Alonso, Arsenal a luat titlul cu Arteta, elevii lui Pep, Kompany și Maresca sunt la Bayern și Manchester City. Spania voiam să zic, dar iar mă repet. Spania și elevii săi.

Citește și

”Infernul dintre zgârie nori”. Analiza lui Marius Mitran înainte de semifinalele CM 2026: ”O revoluție, un război, o revanșă, o nedreptate sau o minune”

”Infernul dintre zgârie nori”. Analiza lui Marius Mitran înainte de semifinalele CM 2026: ”O revoluție, un război, o revanșă, o nedreptate sau o minune”

”Argentina și Messi, tablouri dintr-o expoziție”. Marius Mitran, după remontada reușită de campioana mondială împotriva Egiptului

”Argentina și Messi, tablouri dintr-o expoziție”. Marius Mitran, după remontada reușită de campioana mondială împotriva Egiptului

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google