S-au bătut ca la “torpile”. Dan Capatos, poveste antologică, după un Rapid - Dinamo, în care Borcea a fost personaj principal

S-a făcut “risipă de energie”, echipele au “dat totul pe teren” (chiar dacă din punctul de vedere al calității fotbalului “prestat” au cam “rămas datoare publicului spectator”), “spiritul de sacrificiu și diponibilitatea la efort au fost la ele acasă în Giulești”.

“Meci echilibrat, rezultat echitabil”, așa ar putea continua această relatare “pe vechi, această “trecere în revistă” a “ostilităților” petrecute pe “arena de lângă Podul Grant. Pentru că, nu e așa, pe vremuri și arenele erau la rândul lor “alintate”, alipite de câte un monument al naturii sau făcut de mâna omului.

Dan Capatos salută spiritul de luptă al lui Dinamo din meciul cu Rapid

Toate aveau practic câte o “etichetă”: “arena de sub Pietricica”, “arena din Parcul cu platani”, “Centralul din Bănie”, “Arena de la poalele Tâmpei”, și tot așa.

Dacă tot am intrat pe tărâmul “amintirilor fotbalistice”, multe dintre ele lansate de către comentatori celebri în emisiunea radiofonică “Fotbal minut cu minut”, să vă spun una petrecută fix la un meci al Rapidului, cu Dinamo din era “Borcea - Badea și cei 7 pitici”.

Că Dinamo avea pe-atunci vreo 9 acționari: Badea, Borcea, Becali, Nețoiu, Turcu, Cohn, Săvulescu, Walter și Bagher. Deplasările în Giulești în acei ani respectau un “desfășurător” foarte strict: toți cei care mergeam în “lojă oficială” a vechiului stadion Rapid, practic un eufemism pentru că așa ceva nu exista acolo, ne întâlneam cu două ore înainte, în parcarea Stadionului Dinamo de pe șoseaua Floreasca.

Acolo, întram pe rând într-o dubă a Jandarmeriei Române, singurul mijloc de transport care ne garanta cât de cât integritatea corporală până la intrarea pe stadion. Care intrare nu se făcea prin ușa principală de pe Calea Giulești, că ar fi ieșit măcel.

Cum era drumul în duba jandarmilor

Nu, duba jandarmilor te ducea în curtea interioară și de acolo eram preluați și duși la “oficială”, practic în mijlocul infernului. Flegmele, înjurăturile de morții familiilor, amenințările cu moartea la plecare și multe altele făceau parte din arsenalul de intimidare pe care îl foloseau suporterii giuleșteni aflați la tribuna 1, practic la doar un rând sau două de scaunele noastre.

Repet, pe Giulești nu există lojă oficială, delimitată cu pereți și geamuri. Mă rog, suportăm 90 de minute și făceam cale întoarsă, pe același tipar: suit în duba jandarmilor în curtea stadionului, ieșit printre suporteri furioși, pentru că Rapid nu prea reușea mare lucru pe atunci în fața lui Dinamo, ajuns în parcarea de la Stadionul Dinamo, suit în mașinile personale, ajuns acasă sau aiurea, după plac.

Pe drumul de întoarcere, de cele mai multe ori duba tristă a Jandarmeriei se umplea de veselia călătorilor, pereții ei de tablă blindată trepidau la râsul zgomotos al lui Borcea și fiecare pasager voia să iasă în evidență cu ceva, de preferință antologic.

Fără să-și propună asta în mod evident, într-una dintre deplasări, Cristi Borcea a luat toate “aplauzele”. Nicolae Badea nu se afla în dubă, fiind ocupat în acea seară cu alte probleme mai importante. La unul dintre semafoare, lui Borcea ii vine ideea să îl sune pe “dom’ președinte” să împărțim cu el euforia victoriei.

Cristi Borcea și "lupta de la torpile"

Sună, dom’ președinte Badea răspunde și Borcea se lansează, euforic, într-o conversație fără plasă de siguranță, “atacând” printre altele și diferite momente istorice ale omenirii ce i se păreau asemănătoare jocului abia încheiat.

“Ați văzut dom’ președinte spartanii noștri? I-ați văzut la tv?”. Răspunsul afirmativ al lui Badea i-a dat și mai mult curaj. “Ce ziceți de cum s-au luptat? Ca la “torpile”, dom’ președinte, ca la “torpile” s-au bătut.” Discret, din spatele dubei, un apropiat al lui Adrian Năstase, vechi prieten și coleg în Guvern, a încercat să-l readucă în “poveste” pe Cristi Borcea: “Cristi, ca la Termopile, nu torpile.”

Fix când îi șoptea de acolo, din spate această erată istorică, semaforul s-a făcut verde și bătrânul motor al dubei de jandarmi a făcut imposibilă corecția, cu zgomotul său de pistoane obosite. Pe noi ceilalți ne-a ajutat, pentru că am putut să radem mai cu zgomot.

Acum, când nici acționarii nu mai sunt cei de atunci, nici stadionul nu mai e cel vechi, nici intrarea delegației dinamoviste nu se mai face cu dubă jandarmeriei și nici echipele nu mai seamănă cu cele din poveste, undeva în fața televizoarelor, sau poate în galerie, suporterii alb-roșii s-au simțit mândri că echipa lor de suflet, salvată la un moment dat de la moarte chiar de către ei, a ajuns să se bată din nou cu Rapid, “ca la torpile”!

Citește și

Note și anecdote, cu Adrian Florea. Etapa Provinciei. "Studenții" olteni, ieșeni și clujeni au făcut spectacol, Capitala s-a făcut de râs + Amintire colosală cu familia Halagian la Belgrad

Note și anecdote, cu Adrian Florea. Etapa Provinciei. "Studenții" olteni, ieșeni și clujeni au făcut spectacol, Capitala s-a făcut de râs + Amintire colosală cu familia Halagian la Belgrad

Gabi Tamaș a dezvăluit momentul când Ionuț Negoiță "și-a bătut joc" de el: "M-am ridicat și am plecat!"

Gabi Tamaș a dezvăluit momentul când Ionuț Negoiță "și-a bătut joc" de el: "M-am ridicat și am plecat!"

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!