Ultimul aristocrat al fotbalului
Dumitru Graur | Publicat: 11.01.2024 22:01 | Actualizat: 12.01.2024 14:26
A dispărut dintre noi cu două zile în urmă fostul președinte al Sportului Studențesc, arhitectul Emil ("Mac") Barbu Popescu. Avea 85 de ani și a lăsat în urmă o istorie fabuloasă, atât din punct de vedere profesional, cât și sportiv. Fiindcă a fost timp de 30 de ani președintele clubului studențesc, pe care l-a condus cu eleganța unui aristocrat, o specie aflată de mult pe cale de dispariție.
De-a lungul carierei, "Mac” Popescu a realizat peste 80 de proiecte de construcții, printre cele mai cunoscute fiind „Academia de Fotbal” de la Mogoșoaia, „Casa Olimpismului” de lângă Arcul de Triumf (sediul COSR), stadionul „Sportul Studențesc”, Arena Națională și Hotel Cișmigiu.
Dar și-a făcut timp și pentru fotbaliști ca Mircea Sandu, Gino Iorgulescu, Andrei Speriatu, Tom Cristea, Paul Cazan, Mircea Marian, Marcel Coraș, Aurică Țicleanu sau Aurel Munteanu, jucători de top la vremea lor, cu multe selecții la națională.
Pe Gică Hagi l-a adus de la Farul, pentru a-l pierde apoi, preluat de Steaua după vrerea fraților Ceaușescu, Nicușor și Valentin. Aici "Mac” nu s-a putut împotrivi, a acceptat un „împrumut” de 6 luni „în interesul fotbalului românesc”, fiindcă Steaua urma să joace (și să câștige) Supercupa Europeni, la Monaco. Evident că Hagi nu s-a mai întors niciodată la „Sportul”.
"A fost sub demnitatea lui să se amestece în cloacă"
A privit întotdeauna cu îngăduință mișmașurile din fotbalul românesc, înțelegând că nu putea fi decât sub demnitatea sa să se amestece într-o asemenea cloacă. La „Sportul” a întronat însă o atmosferă colegială, pur studențească, trecând cu blajinătate peste excesele de libație ale mai tinerilor lui protejați sau peste unele rezultate să le spunem cu bunăvoință surprinzătoare ale echipei sale. Mi s-a părut întotdeauna superior în fața unor asemenea subterane ale fotbalului și a știut să arate acest lucru de câte ori avea ocazia.
Tot "Mac” Popescu a înființat în 1969 celebrul Club A, o instituție în care, până în 1990, le era permis accesul doar studenților de la Arhitectură și al prietenilor lor. Era un cerc relativ închis, plin de tineri neconformiști, în care muzica și ambianța făceau un contrast evident cu închistarea comunistă din afară.
"Un intelectual fin, care nu prea avea ce să caute în fotbal"
Pe rând, "Mac” a deținut pe linie profesională funcțiile de asistent, şef de lucrări, conferenţiar şi profesor în cadrul Universității de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, dar și cele de decan (1996), prorector (1998), rector (2000) şi preşedinte al Universității (2008 – 2012).
Un intelectual fin, care la drept vorbind nu prea avea ce să caute în fotbal. Dar "Mac” a făcut-o cu pasiune, iubind fotbalul și jucătorii care-i compuneau echipa, pe care a știu să-i călăuzească spre absolvirea facultăților la care erau înscriși. I-a făcut oameni, cum se spune.
Mi-aduc bine aminte de un meci din 1998, când, cu Răzvan Lucescu în poartă, „Sportul” a scos un eroic 1-1 în Regie cu Steaua, sperând ca Rapid să ia titlul (un titlu pierdut însă de Rapidul lui Mircea Lucescu în ultima etapă, la Craiova, după un meci cu cântec). „Sportul” retrograda, dar refuza să se predea.
De fapt, cred că "Mac” Popescu a murit de două ori. Prima oară s-a întâmplat în 2017, atunci când echipa de fotbal Sportul Studențesc a fost desființată oficial. Se încheia o istorie datând din 11 februarie 1916, adică la vremea în care fusese înființat „Sporting Club Universitar Studențesc”.
Clubul abia apucase să sărbătorească 100 de ani de la înființare. Echipa de fotbal se afla de ceva vreme în liga a IV-a, la cheremul unor „investitori” ca Vasile Șiman, preocupați mai curând să vândă și să dispară, iar o asemenea situație trebuie să-l fi durut extrem de tare pe fostul său președinte.
"Au rămas secțiile de modelism, tir și yachting"
Dar să nu dramatizăm, clubul Sportul Studențesc există în continuare! Este afiliat Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București (celebra SNSPA), iar între secțiile sale se află cele de baschet, badminton, baseball și softball, dans sportiv, gimnastică ritmică, hochei pe gheață, karate, kaiac-canoe, modelism, polo, rugby, tenis, tir sportiv și yachting. Nici vorbă de fotbal!
Pentru final merită să explicăm de ce Emil Barbu Popescu a primit porecla de „Mac”, așa cum îl cunoștea toată lumea. Ei bine, pentru că el obișnuia să-i aducă flori profesoarei de limba română din liceu. Tânărul Emil, născut la Fetești, locuia în apropierea unui câmp de maci.
"Simţeam nevoia să-mi exprim afecţiunea, de când începeau să-nflorească macii, îi aduceam mereu…", povestea el într-un interviu. Dacă ar fi după mine, aș așterne un buchet de flori de mac pe mormântul său. Chiar ar merita să o facem în vara care vine, atunci când macii înfloresc!
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.