"Riscă să se retragă înainte de a începe cu adevărat să antreneze!". Adrian Florea constată curajul fantastic al lui Chivu de a prelua un Inter în criză: "Să-i ținem pumnii lui Cristi, să răzbune eșecul lui Lucescu din '99!"

Interul câștigase în vara acelui an Cupa UEFA cu Gigi Simoni pe bancă, iar campionatul îl pierduse în favoarea lui Juventus după o fază care provoacă și astăzi scandal cât casa în Peninsulă. În caz că ați uitat, căutați pe Youtube celebrul fault de penalty al lui Iuliano asupra lui Ronaldo, dintr-un Derby d'Italia de poveste.

Simoni era iubit de jucători, apreciat de fani, însă startul mai prost de sezon '98-'99 i-a fost fatal. Moratti n-a fost aproape niciodată inspirat atunci când a venit vorba de licențiat/confirmat antrenori, astfel că i-a dat viteză lui Gigi fără mari regrete.

Show acasă, dramolete în deplasare

Avea oricum o înțelegere cu Marcello Lippi să vină pe San Siro, însă fostul allenatore juventin n-a riscat să-și strice firma și să-i preia pe nerazzurri în plin sezon.

Lucescu nu și-a permis acest lux. A spus imediat "si", și-a suflecat mânecile și a început să înșire victoriile la scor pe bandă rulantă. 5-2 cu Lazio, 6-2 cu Venezia, 5-1 cu Cagliari, tot 5-1 cu Empoli au fost rezultate care au creat iluzia că milanezii descoperiseră piatra filosofală a jocului spectacol.

Din păcate, cum părăseau mitica arenă proprie, interiștii se transformau într-o squadra mediocră. Eșecuri stranii la Bari (0-1), Perugia (1-2) ori Bologna (0-2) au anulat tot creditul obținut pe terenul amic.

Dar soarta lui nea Mircea la Inter s-a jucat, de fapt, în dubla cu Manchester United, din sferturile de finală ale Ligii. La capătul a două partide (0-2, 1-1) în care, clasic, Fortuna nu i-a fost niciodată aliată, Lucescu a fost eliminat, iar soția Nely putea începe să împacheteze bagajele.

Viza de drum i-a pus-o Luciano Spalletti pe 21 martie '99, când Sampdoria a snopit în bătaie Interul, 4-0, motiv pentru Il Luce să nici nu se mai întoarcă acasă cu autocarul clubului. A urcat în mașina lui Sandro Mazzola și, în ciuda strădaniei gloriei interiste de a-l convinge să termine stagiunea, a revenit la curtea lui George Copos.

Așa s-a sfârșit definitiv aventura celui mai longeviv antrenor român în Il Calcio. Cu multe reușite, dar și cu multe tristeți, dacă e să ne reamintim și mandatele de la Pisa, Brescia ori Reggiana.

Primăvara lui 2025. Aflat la prima experiență ca manager al unei formații de seniori, Cristi Chivu salvează Parma de la retrogradare și se pregătește să semneze prelungirea acordului cu emilianii. E la un pas să-și pună autograful pe noul contract, însă un telefon din partea lui Javier Zanetti îi schimbă planurile: "Ciao, Cris, come stai?! Te întorci acasă?".

Căpitanul legendar e vicepreședinte la deja fosta campioană a Italiei și n-are chef de glume. Cesc Fabregas l-a refuzat pe Beppe Marotta, Patrick Vieira e și el greu de urnit de la Genoa, așa că staff-ul nerazzurrilor se gândește la Chivu al nostru.

Inter e cumva într-o situație similară celei din urmă cu mai bine de un sfert de veac. Finalistă în Ligă, locul 2 în Serie A, la numai un punct în spatele lui Napoli, însă cu o mie de probleme pe cap.

Simone Inzaghi a cedat avansurilor saudiților - cine poate spune "nu" unei oferte de 25 de milioane pe an? - și a lăsat în urmă un lot pe cât de îmbătrânit, pe atât de uzat moral.

Doar cine nu riscă nu câștigă

Mondialul Cluburilor, la care Lautaro și compania sunt calificați, începe peste ceva mai mult de o săptămână, strategia de mercato au făcut-o alții.

Suporterii sunt dezumflați de eșecul umilitor din finala UCL, 0-5 cu PSG, de faptul că n-au văzut niciun trofeu adăugat în vitrină anul acesta, deși la un moment dat visau la o altă triplă, și în general de o lipsă de viziune a șefilor.

Pe acest fond, Cristi nu stă pe gânduri și acceptă provocarea. Uriașul pariu cu sine însuși, în primul rând.

Dacă nu-i va ieși, probabil că se va retrage din antrenorat chiar înainte să înceapă cu adevărat. Dar și dacă-i iese?!

In bocca al lupo, Cris!

Citește și

Toamna patriarhului, de Adrian Florea. După 13.880 de zile de triumfuri și de drame, de frustrări și de revanșe, Mircea Lucescu s-a întors în Ghencea pentru a-și exorciza propriii demoni

Toamna patriarhului, de Adrian Florea. După 13.880 de zile de triumfuri și de drame, de frustrări și de revanșe, Mircea Lucescu s-a întors în Ghencea pentru a-și exorciza propriii demoni

Delirul, de Mircea Lucescu. Adrian Florea amendează mistificările legendarului antrenor

Delirul, de Mircea Lucescu. Adrian Florea amendează mistificările legendarului antrenor

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google