Editorial Marius Mitran: Ofensiva de vară a Craiovei

Am în față programul Științei din primele 50 de zile, cam așa, lunile iulie și august, în care campioana își va juca poate cea mai importantă carte, aceea de a ajunge în grupa principală din Champions League. Ori în cea de Europa League.

Desigur, și intrarea în Conference League, pe care acum toți o vedem drept ultima variantă de acceptat, ar fi ceva.

Dar ultima, ultimissima, indiferent de criteriile și, mai cu seamă, de obstacolele uriașe sub care va fi obligată să se desfășoare toată această călătorie de care aminteam. Deci, cum spuneam, în două săptămâni, morișca pornește!

Pe 8 iulie, în Ungaria, meciul tur cu Vitebsk, peste patru zile, acasă, Supercupa României, cu “U” Cluj, apoi returul cu bielorușii, în fine, începe campionatul, Superliga, prima etapă, pe “Oblemenco”, cu UTA Arad. Și tot așa!

Ceea ce se știe. Ceea ce nu se știe însă, dar se poate intui și înțelege, este efortul acestei adevărate mașinării, acestei reale industrii de fotbal care a devenit Universitatea Craiova. O forță care nu își oferă nici ei înseși răgaz, și asta pentru că nu pare a-și oferi alte variante înainte de a repeta titlul, de a repeta triumful din Cupă și de forța Liga cea Mare.

Am trăit, în adolescență, vară de vară sub umbrela unei frici teribile, aceea de nu pierde jucătorii fabuloasei Maxime.

Țin minte că prea puțin eram interesat de vreun nume nou, care putea apărea într-o lună de vară, cât eram disperat să nu intervină Armata și Securitatea (care chiar erau peste tot!) și să secționeze galeria cu viță sălbatică a acelei mari echipe. În cele din urmă au reușit, au făcut-o țăndări! Nu mai dau nume.

Universitatea Craiova de azi nu mai este pândită de astfel de pericole, pentru că ISTORIA, știți cum se spune. E alta.

Iar în ofensiva asta de cinzeci de zile, care stă să înceapă, acesta mi se pare lucrul cu adevărat esențial.

Faptul că Bancu, Mora, Romanchuk, Rus, Screciu, Mekvabishvili, Cicâldău, Băluță, Etim, Baiaram, Nsimba, Al-Hamlawi poartă în continuare pe ei tricoul Științei, mi se pare esențial.

Așa cum la fel de important este că echipa s-a blindat în poartă cu un mare jucător, Răzvan Sava, cumpărat de la Udinese, (ce concurență va fi cu Laurențiu Popescu și cu Pavlo Isenko!), că a adus un excelent fotbalist pe flancul stâng, Ronaldo Romario Webster, de la Shkendija, pe care mi-l aduc aminte perfect din “dubla” de anul trecut cu FCSB, din Champions League, și că acum, de ultimă oră, un milion și jumătate de euro au plecat către Famalicao, clubul de pe locul cinci din Portugalia, pentru legitimarea la Craiova a atacantului francez Simon Elisor, ei bine, toate acestea au darul de a ne convinge că Știința a decolat către viitor! Prudentă, dar puternică. Atentă, dar încrezătoare.

În Superliga noastră, doar “U” Cluj, până acum, desigur, timp mai este, doar “U” mi se pare a fi aprins motoarele concurenței, prin jucătorii aduși. FCSB, deocamdată, a pierdut din forță, cu Olaru și Florin Tănase în alte zări, Rapid, CFR Cluj și Dinamo, au schimbat doar antrenorii și sunt încă în căutarea unor fotbaliști care să conteze. În orice.

Și privită de pe acest front, Craiova pare favorită, mai mult chiar decât oricând. E însă de gestionat cu atenție și acest aspect, în totalitate psihologic, și mult mai important decât poate părea. Mai ales că nu e o poziție obișnuită pentru ea.
În fine, în loc de concluzii, Craiova nu a pierdut nimic, în schimb a adăugat mult, ținând cont de datele din acest moment. Va fi din nou cazul să joace cu două echipe, la modul cel mai concret, iar aceste formule de echipe sunt chiar mai puternice în economia lor decât în sezonul trecut. Omogenitatea campionilor e alta acum, încrederea e la cota cea mai înaltă, noii veniți, care nu sunt mulți, sunt evident mai ușor de încadrat în jocul, dar mai ales în spiritul deja prezent acolo.

Începe, așadar, în câteva zile doar, cea mai aprinsă vară din istoria Universității Craiova. Un carusel de emoții se va alătura unui carusel de meciuri și toate vor fi însoțite de un concert al oamenilor în acțiune. Aproape 9000 de suporteri și-au cumpărat abonamente deja, semn că cineva a reușit să repare conexiunea cu gloria adevărată, care la Craiova chiar a existat și pe care unii ne-o amintim.

Nu știu ce ar fi dacă băieții lui Filipe Coelho vor reuși să pătrundă în grupa principală din Champions League.

Nu știu, în sensul că nu-mi pot imagina cum s-ar putea trăi, respira și striga în clipa calificării. Nu am imaginație pentru așa ceva.

Am doar credința absolută că, într-o zi, va fi! Poate după ofensiva asta teribilă. Poate după acest infern, pentru că va fi un infern. Dar dacă nici Știința n-a știut, în zeci și zeci de ani, să scape de “ăl nenumit”, atunci n-a mai știut nimeni.

Citește și

”Maradona sau Messi?”. Editorial Marius Mitran, în ziua în care ”Puricele” împlinește 39 de ani

”Maradona sau Messi?”. Editorial Marius Mitran, în ziua în care ”Puricele” împlinește 39 de ani

Mondialul fără însușiri. Marius Mitran, după startul turneului din America de Nord: ”Așteptăm fotbalul adevărat”

Mondialul fără însușiri. Marius Mitran, după startul turneului din America de Nord: ”Așteptăm fotbalul adevărat”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google