“Roata norocului” a transformat un puști cu un vis într-un om esențial din viața Formulei 1. Cristian Munteanu îți spune povestea celui care a readus, pornind cu 3.000 $, McLaren în lumina reflectoarelor

Uneori, nu numai “diavolul se ascunde în detalii”, așa cum spune vorba celebră, ci și vocația. Iar nu la multă lume se potrivește atât de bine ca la Zak Brown. Pe când avea doar 14 ani, acesta a participat la faimosul show de televiziune ”Roata Norocului”. Ei bine, viața ulterioară a americanului avea să se desfășoare în jurul roților. Iar norocul, ei bine, Zak și l-a cam făcut cu mâna lui.

Apariția la “Roata Norocului” i-a adus 3 mii de dolari

Formula 1, în 1984, era aproape de apogeul ei. Romantismul, sfidarea morții, nebunia, erau strâns împletite și, doar păreau, indisolubile. La startul acelui sezon se adunaseră nume care răstoarnă și azi orice balanță. Niki Lauda, Ayrton Senna, Alain Prost, Nigel Mansell, Nelson Piquet, Keke Rosberg, Ricardo Patresse, ca să numim doar campionii sau viitorii campioni mondiali.

Zak Brown, poate paradoxal pentru un american, s-a îndrăgostit de “Marele Circ” în detrimentul competițiilor naționale renumite, ca Indycar și NASCAR. În 1981, la Long Beach, puștiul de doar 10 ani mergea cu tatăl său la cursa de Formula 1.

Great work, team! Over £1,000 raised for @ComicRelief in support of @BillyMonger and #BillysBigChallenge. 👏 I’ll be matching what we’ve raised so far.

So as promised…here are the clips from my appearance on the Wheel of Fortune. Feels like yesterday. 😅 pic.twitter.com/nPOgM0Io6e

— Zak Brown (@ZBrownCEO) February 25, 2021

Erau vremurile în care motorul Ford echipa majoritatea monoposturilor de F1. Toți cei trei piloți clasați pe podium erau echipați cu motoarele americanilor. Dar mai important decât atât era faptul că Mario Andretti, campion mondial în 1978, “alerga” acasă.

Cursa de la Long Beach a fost câștigată de australianul Alan Jones. Sufletul lui Zak a fost acaparat de visul de a concura, într-o zi, în Formula 1. Dar familia Brown nu avea banii necesari pentru ca puștiul să facă pasul spre go-kart. Primul.

Însă Zak era unul dintre cei care, atunci când visează, o fac activ, muncind, nu relaxându-se în pat, pe marginea unui lac sau pe banca unui parc. Așa că, atunci când a făcut 14 ani, vârsta minimă pentru a se înscrie la un show televizat, s-a dus glonț la “Roata Norocului”.

Băiat descurcăreț, așa cum avea să demonstreze și în viitor, Zak a fost selectat și “aruncat” la tv. Aici s-a descurcat foarte bine, strângând 3.050 de dolari. Aceștia erau banii cu care se putea arunca în lumea atât de strălucitoare a sportului cu motor. Și-a luat primul go-kart și a început să concureze local. Între 1986 și 1990, Zak a câștigat 22 de curse. Însă viitorul său era în Europa.

Zak Brown a fost un pilot decent de curse

Pentru a-l găsi și șlefui, americanul a traversat oceanul și a ajuns în Europa. Cu ajutorul a câțiva sponsori, s-a înscris în Formula Ford 1600. Prima sa victorie a venit în Anglia, pe circuitul Donington Park. Zak concura unde găsea un loc liber. Toyota Atlantic Series în SUA, Formula Open-Lotus în Europa și Formula 3 britanică.

În 1995 debutează, la Laguna Seca, în Indy Light, competiția soră mai mică a Indy Car. Cele mai bune rezultate ale sale au venit în 1997, atunci când a ocupat locul doi în cursa de 24 de ore de la Daytona. De asemenea, a fost tot al doilea în 12 ore de la Sebring. Numai că succesul său nu era la nivelul la care să-l propulseze în Formula 1.

Așa că Zak și-a deschis o afacere. Între 2001 și 2005, Brown și-a luat o perioada sabatică pentru a se ocupa exclusiv de noua sa firmă. Just Marketing Internațional (n.r. – JMI), nume nu extrem de inspirat, dar foarte clar, exista. Lovitura a venit relativ repede, în 2005. Fire sociabilă, plăcută, americanul i-a convins pe cei din NASCAR să accepte, pentru prima dată după 40 de ani, un sponsor care producea băuturi alcoolice.

La revenirea pe circuite, Zak a câștigat cursa din Montreal a competiției Ferrari Challenge. Un an mai târziu, în 2008, JMI a dus LG, mamutul sud-coreean producător de electronice sau electrocasnice, în Formula 1. UBS a urmat, în 2010.

A făcut pasul în afara curselor

Între timp, Brown se mai ocupa și de curse. Alături de Richard Dean a format United Autosports. Zak a concurat în cursa de 24 de ore de la Spa, unde a ieșit al treilea în categoria GT3. În 2013, ultimul său an de întreceri serioase, americanul a făcut sezon complet în campionatul britanic de GT-uri. Mașina a fost un McLaren MP4-12C.

Anul 2016 avea să fie unul pivotal în cariera lui Zak Brown. Americanul a fost numit director executiv al McLaren Technology Group. Apoi, doi ani mai târziu, americanul era anunțat ca director executiv al echipei de Formula 1 a britanicilor. Puștiul de la ”Roata Norocului” trebuia să întoarcă team-ul legendar, ce trecea printr-o perioadă sumbră, la strălucirea de odinioară. Cu doar un an înainte, McLaren se clasese penultima în ierarhia echipelor.

În 2020, la doar doi ani după ce fusese numit director executiv, Brown a dus echipa britanică pe locul 3 în clasamentul constructorilor.

Am avut câteva succese, câteva succese mari, dar nici pe departe suficiente. Nu mai era distractiv și toată lumea îmi spunea să nu mai concurez și să mă concentrez pe afacerea mea, ceea ce nu este ceea ce vrei să auzi Zak Brown, director executiv McLaren

Totul a început cu un vis al unui puști de 11 ani care a văzut cum idolul său, Mario Andretti, a concurat la Long Beach, în Formula 1 a anilor 1980. Iar ”Roata Norocului” continuă să se învârtă în cariera lui Zak Brown. Omul care și-a respectat atât de mult visul, acela de a fi pilot de Formula 1, încât atunci când și-a dat seama că nu are talentul necesar, a preferat să nu aibă o carieră banală.

---

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.