Atât s-a putut
Andrei Ciobanu | Publicat: 10.08.2023 23:32 | Actualizat: 11.08.2023 08:51
FC Nordsjælland, înainte de această confruntare cu FCSB, părea de departe cel mai greu adversar al echipelor noastre din turul 3 al Conference League. Vorbeam de un oponent la fel de inconfortabil precum un politician într-o discuție despre parchet, o trupă cu mulți tineri de valoare care urma să vină la București ca să joace fotbal.
Obiectivul declarat al roș-albaștrilor a fost să nu primească gol (sau mă rog, măcar nu multe, căci amintirile cu Silkeborg încă ne chinuiesc). Știm ca echipele nordice sunt arțăgoase, bine organizate și compacte, adică practic au toate calitățile care nu îi convin deloc FCSB-ului, dar asta era situația, de data aceasta n-am mai avut noroc la tragerea la sorti. Adică am avut, dar în playoff, dacă o fi să ajungem. Și la cum a părut meciul de astăzi sunt și nu sunt șanse, în același timp, exact ca pisica lui Schrödinger.
Atât s-a putut
Nordicii au jucat mult mai dur decât aș fi crezut, iar prima repriză a fost mai mult un duel fizic, decât unul fotbalistic. Danezii joacă un fotbal cel puțin interesant, având la fiecare atac, toți cei zece jucători de câmp în terenul advers, iar portarul ieșit la 40 de metri de poartă care se comporta ca un dirijor, strigând spre colegii lui partitura de joc. Accidentarea lui Șut a dinamitat mijlocul terenului stelist și tot ce era pregătit dinaintea meciului, părea fracturat din fașă în zona centrală.
Nervii celor de la Nordsjælland au cedat la urmă și s-au văzut în inferioritate numerică. După ce Budescu a fost titularizat în premiera de Hagi și a dat gol și pasă de gol în meciul Farului, făcându-ne pe toți să ne întrebăm dacă a avut Hagi bulan sau geniu, s-a încercat o surpriză de aceleași proporții și pe Ghencea prin introducerea în premiera a lui Vali Gheorghe. Deși să scoți singurul vârf autentic de pe teren când ai și nevoie, dar și mare șansă de a înscrie, e cel puțin discutabil.
Într-un vacarm de nedescris făcut de cei aproape 30.000 de spectatori, jucătorii roș albaștri au vrut, dar nu au putut. Ocaziile mai clare le-au avut tot danezii, pe contra-atac, la unele dintre ele cu marea contribuție a lui Dawa, dar și cu un penalty neacordat steliștilor (chiar două), în opinia mea, la cald, de pe stadion. Urlete asurzitoare de lupta au răsunat în toată de repriza a doua împingând echipa de la spate, însă nu au avut cum să bage și mingea în poartă. Arbitrajul mi s-a părut cu tentă pro scandinavă, dar nu asta a fost neapărat motivul scorului final.
De ce ar fi șanse?
Fiindcă dracul nu a fost chiar atât de negru și danezii au fost mai mult mult nervoși decât fotbaliști. Individual mi s-a părut că suntem mai buni ca ei, astăzi ne-a lipsit total, din păcate, luciditatea.
De ce nu ar fi șanse?
Fiindcă dacă nu reușești sa penetrezi defensiva adversă acasă, cu suporterii în spate și în superioritate numerică, în meciul retur misiunea asta va fi infinit mai dificilă. Danezii ne-au dominat chiar și în zece, iar la final ne-a salvat (din nou) bara.
Dacă erau întrebați oficialii steliști înainte de meci dacă ar fi ok cu un 0-0 în prima manșă, urmând să joace calificarea în meciul doi, cu siguranță ar fi semnat în alb pentru asta. Văzându-i însă pe nordici cât pot fi de vulnerabili în apărare, jucând cu un om în minus mai bine de jumătate de oră și lăsând impresia că valoarea aia mult discutată în presa nu s-a văzut la fel și în teren, nu avem cum să nu fim mâhniți și nemulțumiți după aceasta partidă.
Presiunea tribunei a fost extrem de apăsătoare și, din păcate, le-a dăunat și lor, dar mai mult nouă.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.