Ca la 20 de ani! Vali Moraru scrie despre memorabila seară de la Istanbul: ”Magie! Cea mai frumoasă finală”

Milan era marea favorită. Steven Gerrard: ”Pe fiecare poziție aveau cei mai buni jucători din lume. Pirlo, Seedorf, Kaka, Șevcenko, Crespo. Nu eram la fel de buni ca ei.” Orice comparație era hilară. Cine e Steve Finnan pe lângă Cafu? Sau Traore pe lângă Maldini? Milan Baros vs Crespo? Amuzant.

Dar 3-0 la pauză? Chiar așa? Ce umilință o așteaptă pe Liverpool? N-a fost egal decât 50 de secunde, până un Maldini de aproape 37 de ani îl învinge pe Dudek. Apoi, Crespo dă o dublă și nu mai trebuie decât să aștepte 45 de minute pentru a deveni eroul finalei.

Steven Gerrard: ”A fost semnalul că suporterii mai cred în noi”

Stevie G și ai lui sunt la vestiare. Pe transmisia meciului se succed cadre cu suporteri cu capul ascuns în fulare alb-roșii. Dar începe cântecul. Născut din lacrimile disperării, din zecile de ani de istorie și luptă, din marile triumfuri și din marile dezamăgiri. Jumătate din stadion cântă YNWA, acum, la 0-3 după doar o repriză. Stevie G e în vestiar, cu ai lui. Rafa nu se dezmeticește. Gerrard se urcă pe valul cântecului care se aude din tribune. ”A fost semnalul că suporterii încă mai cred în noi, că nu e totul terminat” – povestește căpitanul.

Gerrard s-a agățat de ultima redută, de ultimul argument, fie el și subiectiv, pentru a continua lupta: oamenii care cântă. A urmat un sfert de oră de magie, cu golurile lui Gerrard, Smicer și Xabi Alonso și cu parada inumană a lui Dudek în fața lui Șevcenko. Cu descătușarea de la loviturile de departajare. Cu scrierea istoriei celei mai frumoase finale de Champions.

Rafa și Stevie G nu au fost nici atunci în cele mai bune relații. Acum, după 20 de ani, cei doi s-au reîntâlnit la un podcast. ”Eram obișnuit cu stilul părintesc, protector al lui Gerard Houllier, omul care m-a debutat la Liverpool și care plecase cu o vară înainte. Rafa era mult mai distant, mai rece” – spune Gerrard. Benitez se ridică de la masa podcastului și îl ia pe Gerrard de după umeri: ”M-am mai schimbat, nu mai sunt așa” – spune Rafa, parcă dorind să se scuze și să evidențieze trecerea timpului.

Jurgen Klopp: ”Am auzit huiduieli la adresa lui Trent. Am închis televizorul”

A fost o noapte magică la Istanbul, în urmă cu 20 de ani. De atunci, Liverpool a mai scris o mulțime de povești dramatice. Inclusiv o nouă întoarcere de la 0-3, celebrul 4-0 al lui Klopp pe Anfield, cu Barcelona lui Messi. Dar și un nou titlu de campioană după 30 de ani. Pentru ca astăzi să ridice trofeul, tot pe Anfield, pentru al 20-lea titlu din istorie. Cu Klopp în tribună, cu Slot pe teren, cu căpitanul Virgil și cu Regele Egiptului, Mo Salah.

”Am auzit huiduieli la adresa lui Trent. Am închis televizorul. Nu se poate, nu face parte din noi așa ceva. Nu vreau să le spun altora ce și cum să gândească, dar băiatul acesta a petrecut 20 de ani în club și a dat totul, a contribuit din plin și la acest titlu. A decis să plece, merită tot respectul nostru” – spune Klopp.

Germanul a cântat la finalul mandatului numele lui Slot. Olandezul i-a întors gestul în momentul cuceririi titlului. Mai că ți-ai dori să-i vezi astăzi pe Anfield cântând împreună!

Sigur, Liverpool nu câștigă Ligi ale Campionilor în ritmul lui Real. Nu are banii lui City. Nu are galactici și nici extratereștri. Dar are ceva mai de preț: unele dintre cele mai frumoase povești ale fotbalului. Pentru ele, merită câteodată să treacă și 20 de ani din viețile noastre.

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!