"Care-i de fapt problema între Iordănescu și Lucescu". Ștefan Beldie, despre comparațiile între fostul și actualul selecționer: "Asta e dovada reală a sentimentelor lui"
Galerie foto (1 fotografii): "Care-i de fapt problema între Iordănescu și Lucescu". Ștefan Beldie, despre comparațiile între fostul și actualul selecționer: "Asta e dovada reală a sentimentelor lui"
Ștefan Beldie | Publicat: 20.11.2024 10:59 | Actualizat: 20.11.2024 11:00
Disputa acesta pe diagonală - Lucescu tatăl contra Iordănescu fiul este oarecum neobișnuită.
Ar fi fost de așteptat să se dueleze profesional chiar și de la distanță cei doi juniori între ei sau cei doi bătrâni. Doar că un antrenor lacom profesional ca Lucescu senior era de așteptat să ajungă-n conflicte cu flăcăii cu rezultate ale antrenoratului.
Mai mult, în ciuda aparenței, nu Iordănescu a deschis disputa prin intermediul acelui mesaj postat de fratele său.
Lucescu a deschis-o prin simpla sa prezență la națională, dar și prin reflexele sale de-a-și face loc în prim planul fotbalului. E suficient să analizezi cu mai mare atenție ce s-a întâmplat și îmi vei da dreptate.
Este Iordănescu prea sensibil când vine vorba de recunoașterea meritelor sale?
Cel mai amuzant lucru în toată povestea este că unii îl acuză pe Iordănescu că e prea sensibil, că Lucescu i-a recunoscut meritele chiar în conferința de numire.
Da, Iordănescu este extrem de sensibil în astfel de privințe. Știi cu cine seamănă? Exact cu fiul lui Mircea Lucescu, Răzvan.
Vezi ce-am făcut?
Intenționat am folosit sintagma “fiul lui...” deși atât Edward, cât și Răzvan, au demonstrat cu vârf și îndesat că sunt pe picioarele lor în această meserie.
Doar că ei se află în situația tristă în care nu contează ce spun bun 100 de oameni, contează ce spune rău un singur om. Nu contează ce-au demonstrat, contează cu ce complex s-au luptat o bună parte din viață și vor continua să se lupte încă mulți ani.
Desigur, e aberant să vezi ceva în neregulă legat de faptul că un tată și-ar putea ajuta fiul în orice privință în care-l poate ajuta. OK, nu toți au avut norocul să-l aibă tată pe Mircea Lucescu sau pe Anghel Iordănescu. Îmi vine să plâng când constat alături de tine că viața e “nedreaptă”.
Doar că dacă stăm prea mult să plângem, posibil să ne obișnuim să fim smiorcăiți și viața să devină chiar mai nedreaptă decât e cu adevărat.
Da, Lucescu nu i-a recunoscut meritele lui Iordănescu
În fine, știi ce-a făcut când i-a “recunoscut” meritele lui Edward Iordănescu în conferința sa de prezentare?
A făcut o șmecherie: le-a recunoscut meritele tuturor selecționerilor de la Daum încoace. Și meritele lui Rădoi, și meritele lui Contra și meritele lui Iordănescu.
De ce? Pentru că Lucescu e de felul său generos cu laudele când vine vorba de alți antrenori? Pentru că Rădoi a lucrat cu mulți dintre jucătorii naționalei șa tineret și i-a promovat intens apoi la echipa mare? Pentru că selecționerul Contra a trimis o echipă foarte tânără la înfrângerea cu Spania (5-0)?
Nu. Nimeni nu-i vede pe Rădoi și Contra ca niște antrenori de succes ai naționalei mari. Atunci? De fapt, Lucescu a diluat meritele lui Iordănescu tocmai prin introducerea sa în grupul acesta al selecționerilor care au ratat după aprecierea generală a publicului.
L-a pus Iordănescu pe aceeași treaptă cu cei care au încercat și n-au reușit la națională, l-a asociat cu eșecul pe cel care, după standardele generale, a reușit, de fapt.
Bănuiala mea este că Iordănescu a fost afectat încă din acel moment. Ce a spus Lucescu ulterior legat de faptul că am avut cea mai slabă posesie la EURO, deși am fost a 4-a echipă din coadă, reprezintă doar o dovadă suplimentară a sentimentelor sale reale față de omul ale cărui merite pot în mintea sa să-i știrbească din merite.
De ce este Lucescu așa cum este
Știi de ce-i Lucescu atât de buna în meseria sa? Poți să te gândești la tot felul de lucruri precum pasiunea sau alte chestii din zona comică a self help-ului. Desigur că-i pasionat de munca sa, dar până la pasiune, Lucescu a fost mânat pe drumul spre reușită de alte lucruri.
Unele care-l vor însoți reflex toată viața sa. A fost un copil atât de sărac încât imaginația puștilor cărați azi de părinți cu mașina de colo-colo nu poate concepe. Un copil care se ducea desculț la școală a ajuns totuși să fie cel mai titrat antrenor român și unul dintre cei mai mari câștigători de trofee din istoria fotbalului.
Tu crezi că aici e vorba doar de pasiune? Crezi că Lucescu e precum o câștigătoare a unui concurs de miss care e pasionată de citit, pictat și călătorii? Lucescu e un monstru al supraviețuirii. Răzvan și Edward, care-și alimentează disperarea de-a reușit profesional datorită unui complex absolut natural în situația lor, nu vor putea vreodată să aibă o determinare mai mare decât Lucescu senior.
E lupta dintre niște oameni care vor să facă o impresie bună și un individ care vrea să trăiască. Repet, la nivel de determinare, fiii n-au nicio șansă să fie mai intenși decât Lucescu tatăl.
Condițiile dezvoltării lor au fost diferite, din fericire pentru ei. Condițiile dezvoltării lui Lucescu senior a fost groaznice, iar asta mereu va conta. Sub toate straturile acelea de cultură, de dezvoltare personală, de experiențe de viață în cele mai selecte cercuri ale societății, va exista mereu acel copil care se ducea desculț la școală.
Prin urmare, nu te mira când îl vezi că prinde câte un coleg de breaslă și-l deposedează de pachețelul cu mâncare. Lui Lucescu îi va fi mereu foame.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.
Cele mai citite
