De partea cealaltă a miezului nopții. Marius Mitran e convins că Mirel Rădoi e marele artizan al revenirii în prim-plan a Universității Craiova

Astfel începe unul dintre cele mai mari romane ale literaturii universale, iar viața consumată, înainte și după ce Tolstoi s-a gândit să pună pe hârtie acest gând, nu a făcut decât să se înscrie în a arăta adevărul geniului de la Yasnaya Polyana.

Viața de până la explozia de lumină și efervescență din jocul și existența Universității Craiova pe pământ, dar mai ales varianta ei din 2025, arată însă altceva, Știința fiind singura entitate cu suflet care a contrazis, timp de aproape 80 de ani, celebrul început al “Annei Karenina”. Oltenia a rămas întotdeauna diferită de restul lumii când a fost fericită, dar nici necazurile ei nu le-a avut nimeni!

Ca în urmă cu patru decenii

Astăzi, lider limpede al Superligii, după 7 etape, dar și după 2-1 la Istanbul, cu Bașakșehir, în play-off-ul UEFA Conference League, Universitatea trăiește iar zilele de după Florența, Bordeaux și Kaiserslautern, așteptând ca orașul ei să se închidă joi într-o capsulă a timpului pe care să-l traverseze cu bine până dincolo de miezul acelei nopți.

Abia atunci se va întâmpla ceva care va demonstra din nou lumii că Știința e fericită doar în felul ei și că bucuria aceasta, care nu a semănat niciodată cu a altora, va fi doar a ei, și de data asta. Craiova are însă nevoie ca aceste 72 de ore să treacă, iar lumea să supraviețuiască acestui timp ireversibil în frumusețea și emoția lui. Un timp care va trece însă infernal de greu, precum minutele de joi noapte, de pe “Ion Oblemenco”.

În definitiv, și Universitatea Craiova e tot un roman, încă rămas în suflete și în amintire, încă nescris, dar care, cât de curând, va trebui pus pe hârtie, într-o carte care se va povesti singură. Aceste zile pot fi un exemplu de rezistență în fața emoției, un test trecut cu bine, de oameni și de geniile din teren, înaintea meciurilor retur de acum 42-43 de ani, dar picat în alte dăți.

Însă niciodată nu a fost precum ce va să fie joi. Craiova Maxima mai trăise astfel de zile, pentru că își construise singură toată gama de războaie, precum cele cu Leeds United, în ‘79, sau Fiorentina, prima oară, însă Știința de astăzi nu are decât, așa cum am spus, amintirile și sufletul. Și speranța.

Pumnul lui Mirel

Sunt ele de ajuns? Nu. Pentru că nu are nici fotbaliștii de geniu de atunci și nici chiar de mai târziu, dacă ne gândim doar la Gică Popescu ori la Gică Craioveanu. Atunci ce are?

Are antrenor. Și e motivul pentru care astăzi are, iar, fotbaliști.

Tocmai de aceea, pumnul cu care Mirel Rădoi a izbit în peretele de plastic al băncii de rezerve, imediat după golul lui Crețu de 1-0, din meciul cu Petrolul, deține o valoare uriașă, nu neapărat de energie cinetică, cât de impuls moral colosal.

Mâinile rupte și zdrelite ale lui Mirel sunt, în realitate, forța mentală care trebuie să propulseze Universitatea Craiova în Europa, apoi spre titlu, apoi să o reînscrie pe orbita pe care a gravitat când în navă erau Balaci și Crișan, Ștefănescu și Tilihoi, Oțet și Ivan, Domozină și doctorul Frânculescu, Amza Pellea și Păunescu, profesorul Stroe și Oblemenco însuși.

Bine, ei sunt și acum tot acolo, sus, și pot vedea și chiar văd totul prin decupajul amplu al acoperișului stadionului, pe acolo pe unde noi, dacă ne uităm, vedem lumini, adică tot pe ei. Mai greu va fi pentru cei rămași în picioare, joi noapte, în teren ori în tribune și peluze.

Pumnul, izbitura, nervii, cuvintele și întreaga stare de spirit cu care Mirel Rădoi a declanșat deja uriașa revanșă de peste ani a Craiovei, vor ajuta mai ales în teren. Pentru ceilalți care suntem, e de ajuns că suntem. (Deși, tot în aceste zile, descopăr cu încântare că suntem chiar mai mulți decât eram când nu toți credeau că Universitatea Craiova e chiar Universitatea Craiova, iar unii se prefăceau că nu e ceea ce acum susțin că e!)

Altfel, marți, miercuri și joi, pe 26, 27 și 28 august, până spre seară, cel mai frumos oraș din lume (și am cam văzut toată lumea!) va fi sub o imensă presiune emoțională, aproape religioasă, din moment ce numele amintite mai sus au fost de mult sanctificate.

Așa e la Craiova, așa va fi mereu

Oamenii nu vor mai fi citind “Flacăra” de dinaintea meciului, în ediție specială, nici “Sportul”, în ediție limitată. Nea Vanea Chirilă va fi spus de mult “tot ceea ce văd în acel oraș mă face să cred că vorbim despre o Craiova Maxima”, Valeriu Penișoară va fi compus de ani “cântecul despre Oltenia”, de acolo, de la el, din Vaslui.

Oamenii, doar în alb-albastru, vor respira și vor căuta, uneori cu lacrimi în ochi, noaptea de joi spre vineri. Aceea va fi revanșa lor asupra celor care nu au crezut, ori s-au prefăcut că nu se numesc așa cum se numeau, totuși.

În fine, așa e la Craiova, așa va fi mereu. Orașul în care fericirea și bucuria sunt întotdeauna altfel. Joi spre vineri, de partea cealaltă a miezului nopții, în oraș nu va mai fi niciun loc pentru alții. Alții, de fapt, nici nu există!

Cum spunea cineva, doar cerul înstelat deasupra noastră și legea morală în noi. E definiția locului și a oamenilor care au știut să sufere. Până când cineva a izbit cu pumnul în copertina de deasupra băncii sale!

Citește și

”Știința, la școala pedepselor”. Marius Mitran trage concluziile după ultimele meciuri de infarct ale Craiovei: ”Cea mai bună echipă din toate ale noastre”

”Știința, la școala pedepselor”. Marius Mitran trage concluziile după ultimele meciuri de infarct ale Craiovei: ”Cea mai bună echipă din toate ale noastre”

”Craiova, tot binele și tot răul”. Gândurile lui Marius Mitran după triumful încântător cu Spartak Trnava

”Craiova, tot binele și tot răul”. Gândurile lui Marius Mitran după triumful încântător cu Spartak Trnava

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.