”Știința, la școala pedepselor”. Marius Mitran trage concluziile după ultimele meciuri de infarct ale Craiovei: ”Cea mai bună echipă din toate ale noastre”

E minutul 3, și Universitatea Craiova duce, încet, mâna la gură: ce e de făcut acum?

Pentru că, de când a început campionatul, adică nu, tot sezonul de când a început, Știința experimentează câte o lecție cu public, la sfârșitul cărora pleacă de la catedră în aplauze, dar epuizată. “Încă o zi ca asta și murim, Doamne iartă și păzește-ne!”.

Să recapitulăm seria? Nu e cazul, cine a uitat acel 3-3 de la Arad, cu care a început totul? 3-0, 3-3. Apoi 0-0 la pauză cu Sarajevo, 4-0 la sfârșit. 4-0, la general, și cu Trnava, apoi 4-4, în fine 6-4 la același general. “Aggregate”, cum scrie pe ecrane la meciurile din imperiul UEFA.

3-0 în Gruia, cu CFR, 3-2 și disperare, dar rămâne 3-2, cu noroc și efort uriaș.

Rezultatele acestor șase etape în campionat? Universitatea e lider absolut și detașat. Un egal și cinci victorii consecutive. Urmările acestor meciuri din Conference?

Sarajevo și Spartak Trnava eliminate, joi, play-off la Istanbul, cu Bașakșehir. Prima manșă, ultima frontieră.

16 puncte din 18, pentru că duminică, la Miercurea Ciuc, obosită până spre epuizare, pe drumuri și sincope mentale care nu se mai termină, iată, Craiova a găsit, totuși, puterea să întoarcă ea de data asta, și să pună în picioarele atacantului ei revelație, Nsimba, ambele goluri ale revenirii. 3-3, 3-1, 2-1, 3-2, 1-0, 2-1. Șase etape. Duminica viitoare, cu Petrolul, pe “ Oblemenco”, după ce va fi să fie joi la Istanbul. Apoi vine Istanbulul la Craiova.

Astăzi e 18 august, campionatul a început pe 12 iulie. Într-o lună și cinci zile s-au înregistrat toate aceste electrocardiograme și echipa nu doar că a supraviețuit și că e în picioare, ca Rocky, în filmul al doilea, în repriza a 15-a, dar e, clar, cea mai bună echipă dintre toate ale noastre și, chiar mai important decât atât, e cea mai bună versiune a ei de o eternitate și ceva, vorba lui Păunescu.

De ce trăim toate aceste supraviețuiri, sufocați de speranță și de greșeli? De mari reușite și de la fel de mari slăbiciuni?
Datorită faptului că Știința din vara anului 2025 nu te învinge, ci te pedepsește. Nu pierde, ci se pedepsește. Craiova a ajuns la o bornă sufletească pe care nu a mai atins-o niciodată în istorie, și măcar pentru ultima jumătate de secol depun eu mărturie: punctul de sacrificiu asumat.

Știința e echipa cu cel mai modern și european stil de joc, care vine la pachet cu cea mai mare doză de risc. Acest 3-4-1-2 este atât de fluent și de versatil încât vârtejul de acțiuni pe care îl provoacă dezbracă echipa de orice urmă de prudență. Craiova își îngenunchează adversarii, nu-i întrece. Îi surclasează, iar apoi, din forța pe care o generează, cade ea însăși la pământ. Uneori, nu deseori.

Dar cade. Se pedepsește ea pe ea pentru curajul pe care nu l-a avut de ani și ani, pentru lipsa ei de noroc care a blocat-o în ambiția de a reuși de atâtea ori.

Acum, Craiova se duce cu curaj peste oricine, după chipul și asemănarea antrenorului ei, și se clatină din pricina propriei forțe dezvoltate de același antrenor. Un recul!

Da, Mirel Rădoi e profesorul de la “Școala pedepselor”. El a imaginat traseele și a impus acest colosal efort de voință. Și care a generat o mare forță centrifugă, aruncând peste bord și jucători care nu i-au rezistat, (și va mai arunca, o să vedem asta!), și mediocritatea ultimilor ani și frica de succes, și multe altele.

De aceea, câteodată Craiova pare că se lovește ea însăși de urmările jocului creat și jucat chiar de ea. De aici, gafele, pierderea memoriei de marcaj, ratările mari, nervii întinși în permanență. Dar Craiova e, totuși, cea mai vie echipă din lume!

E de crezut că, într-o zi, formula de joc se va cristaliza, nu vor mai fi două echipe, ca azi, ci una care va fi corectat toate aceste aspecte emoționale și care nu va fi mai amplă de 15-16 jucători. Vara aceasta de statut impecabil în clasament va fi, dacă nu cumva planul așa a fost de la bun început, și o vară a decantărilor profunde.

Nu neapărat pe principiul “rămâne cine poate!”, ci, mai degrabă, pe ideea tot mai limpede a lui Rădoi, “rămâne cine înțelege!” Pentru că lui Rădoi nu i se poate pretinde clemență și recursuri în anulare, din moment ce tânărul antrenor nu are milă nici măcar de el însuși.

Nici de inima celor din tribune, nici de așa zisele vedete, că aici deja a generat el altele noi și mult mai adevărate, nu are milă de prezent. Pentru că pare unul dintre puținii care văd în viitor.

Craiova nu învinge, ci pedepsește! Pentru că nu se va ierta pe ea însăși, niciodată, dacă nu reușește de data asta. Deocamdată, se joacă. Totul se joacă la școala de vară a pedepselor mici, care vor aduce zilele mari.

Citește și

”Craiova, tot binele și tot răul”. Gândurile lui Marius Mitran după triumful încântător cu Spartak Trnava

”Craiova, tot binele și tot răul”. Gândurile lui Marius Mitran după triumful încântător cu Spartak Trnava

Mircea Lucescu, o noapte, o zi și mai multe vieți. Marius Mitran își amintește cu emoție de prima întâlnire cu Il Luce și de textul care nu trebuia să apară niciodată

Mircea Lucescu, o noapte, o zi și mai multe vieți. Marius Mitran își amintește cu emoție de prima întâlnire cu Il Luce și de textul care nu trebuia să apară niciodată

”Sistemul lui Mirel Rǎdoi”. Marius Mitran trage un semnal de alarmă în privința Universității Craiova: ”Nu îndrăznesc să scriu asta”

”Sistemul lui Mirel Rǎdoi”. Marius Mitran trage un semnal de alarmă în privința Universității Craiova: ”Nu îndrăznesc să scriu asta”

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!