”Liniile drepte ale lui Gâlcă”. Marius Mitran analizează debutul noului antrenor al Universității Craiova

Dacă pentru cauzele ratării titlului se pot înscrie mai mulți vinovați, la capitolul salvare a mai rămas un singur nume. Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Costel Gâlcă. Harta e la el acum, comoara rămâne de găsit obligatoriu la anul.

Locul 2 este acum ținta. Locul 2 a rămas unica, marea, uriașă miză. Iar dacă vă uitați la clasament, Craiova e acolo unde merită să fie, pe acel loc 2 care încă înseamnă enorm.

Un nou început. Altul

S-a pierdut titlul, s-a pierdut Cupa și, cu toate acestea, poziția aceasta poate să fie mai mult decât un sezon bun. Pentru că iată cu ce se echivalează ea, dincolo de Europa. Cu confirmarea unei anumite forțe a echipei, pentru că, astfel, Universitatea se dovedește cea mai bună echipă din țară, după cea mai bună din țară, FCSB, evident.

E ceva sau e doar o iluzie? E o realitate sau un joc de cuvinte? E un superlativ relativ.

Pentru că e ceva relativ în tot ceea ce a jucat Craiova, chiar e. După un campionat în care a început cu Neagoe pe bancă și a continuat cu Reghecampf, apoi cu Papură, apoi cu Bon, a părut că se ridică la putere cu bulgarul Petev. Ratând totul, Petev a plecat și el și a venit, pe turnantă, Gâlcă.

Cinci antrenori, ceea ce e foarte mult, puncte pierdute în meciuri pe care le-a avut în control în bună parte, partide senzaționale, apoi altele catastrofale, și cu toate acestea, media evoluțiilor aduce și ține Craiova pe locul doi. Astăzi, ar vrea, dar nu poate mai mult.

De fapt, Gâlcă e cel care trebuie să o fixeze acolo, pentru următoarele cinci etape, și să o ducă mai sus, în celelalte 40, care încep în iulie. O linie dreaptă acum, de ținut cu toate puterile, apoi una ascendentă, o linie care să urce constant, în ciuda a orice.

Iar Gâlcă, prin victoria de la Sfântu Gheorghe, a arătat că știe geometrie. În plan și în spațiu.

Traseele au fost deja desenate altfel, mai directe, mai clare, cu unghiuri mai drepte, la capătul cărora Vlădoiu, ce surpriză plăcută!, Baiaram, Bancu, Houri, Crețu și, mai ales, Ivan, în sfârșit Ivan!, au demonstrat că știu ceea ce se părea că au uitat.

Nu altfel a fost însă la primul meci cu Neagoe, cu Reghecampf ori cu Petev, începutul, se știe, aduce energii suplimentare, ambițiile cresc exponențial cu speranțele, entuziasmul e prezent în toate, de la declarațiile conducerii și până în interiorul acestor rânduri, care se pot aproape lipi, dacă nu chiar copia, în continuarea celor de la precedentele începuturi.

Găsește Gâlcă drumul?

Acolo e Gâlcă azi, cu câteva ore trecute de la victoria cu Sepsi și cu 48 înainte de meciul cu CFR, primul acasă, pentru el. O fotografie de grup, pe care o știe, a mai apărut în ea, un moment bun, un clasament bun și el. E de rămas, deocamdată, acolo.

Abia apoi se va trage linie, încă una, se va face totalul și se va porni de la zero. Deși niciodată nu se pleacă de la zero, nu în cazul Universității!

Vor reapărea, cât de repede, Mitriță și Screciu, vor fi din nou oamenii, douăzeci de mii, poate treizeci de mii, în tribune, se va cânta, se va spera, dar, mai ales, se va crede!

De aceea e bine să nu pui pe site niciun text imediat ce Craiova și-a încheiat partida, e bine să mai aștepți un timp, până aproape de începerea celeilalte. E nevoie și pentru noi de o linie de separare a emoțiilor.

“Ușurel, decantăm, Sfinxule!”, suna cândva o celebră replică dintr-un film încă și mai celebru. Decantăm, mai cu seamă că începutul l-am mai văzut, numai în campionatul de față de vreo trei ori. Sau de patru? Nu începutul e necazul, ci continuarea, în cazul complicat al Științei.

De aceea liniile imaginate de Costel Gâlcă, un campion de profesie, sunt atât de importante acum. Pentru că ele desenează nu doar harta evadării din speranța înșelată a ultimelor decenii (ce mult, totuși!), ci și drumul spre propriul nostru trecut.

Craiova fiind singura echipă din lume care își dorește, la modul suprem, mai degrabă să retrăiască decât să trăiască. Ei bine, liniile drepte ale cartezianului Costel Gâlcă trebuie să o facă să fie și ce a fost și ce trebuie să fie!

În câteva ore, pe “Ion Oblemenco”, vine o fostă mare campioană, din Cluj. La Craiova a sosit însă deținătorul hărții secrete. A ajuns? Răspunsul abia acum devine ușor fragil, pentru că trebuie să-l dea Ivan sau Marcovici. Sau Mitriță. Sau Bancu.

Ar trebui să le fie, totuși, mai ușor. Acum au și direcția. Mă rog, linia dreaptă.

Citește și

Cazul Markovic. Marius Mitran condamnă atitudinea jucătorilor din Bănie

Cazul Markovic. Marius Mitran condamnă atitudinea jucătorilor din Bănie

”Craiova niciunei speranțe”. Marius Mitran, editorial extrem de dur la adresa Universității după înfrângerea cu FCSB: ”A jucat cât de slab și de chinuit se putea omenește”

”Craiova niciunei speranțe”. Marius Mitran, editorial extrem de dur la adresa Universității după înfrângerea cu FCSB: ”A jucat cât de slab și de chinuit se putea omenește”

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google