Ștucan, despre criticile și huiduielile la adresa naționalei care a făcut 0-0 cu Bulgaria: “E căldură mare și stresul de peste an ne mușcă de creier”
Costin Ștucan | Publicat: 05.06.2024 10:26 | Actualizat: 05.06.2024 14:45
Colegul Adrian Florea scrie în dimineața de după România - Bulgaria 0-0: “Cu 12 zile înaintea debutului cu Ucraina, Europeanul ne prinde tot nepregătiți. Edi și ai lui par să nu-și fi abandonat rolurile din filmul omagial comandat de Federație și nu știu dacă mai au vreme s-o facă!”. Adrian - sau “domnu’ Florea” după apelativul lui de jurnalist critic - a fost și el la un pas de somn aseară.
Toți am fost. Autorul acestor rânduri chiar a prins un somn izbăvitor de vreo zece minute spre final, doar că unii din tribunele noului Ghencea și-au alungat starea catatonică huiduind jocul naționalei. Nu e nimic surprinzător, nimic nou. Aproape pe toată durata mandatului lui Edward Iordănescu, România ne-a adus în pragul picotelii, dar ne-a scos de acolo când ne așteptam mai puțin:
- în ultimele minute ale meciului ca și pierdut cu Elveția când scorul era 0-2
- în ultimele 10 minute ale partidei de acasă cu Kosovo
- la Felcsut, cu Israel, când se juca decisiv pentru calificare
Poate părea foarte puțin, dar aceste zeci de minute atipice, dinamice, au fost suficiente ca naționala să meargă la Euro 2024 fără să piardă. Și cu numai 5 goluri primite.
În 1998, România lui Hagi și Popescu era calificată la Mondialul din Franța, primise 4 goluri în preliminarii și pierduse doar două puncte din 30 posibile. Nu a fost de ajuns. În primul amical al anului am pierdut cu Israel. Apoi, la penultimul meci de pregătire înainte de turneul final, pe vechiul Ghencea s-a dezlănțuit iadul.
Era amicalul cu Paraguay (3-2), iar românii erau fascinați de excentricul Chilavert, portarul sud-americanilor, însă nu au avut pic de milă de portarul lor care greșise la unul dintre goluri. Bogdan Stelea dusese greul preliminariilor, avea copilul bolnav și n-a mai rezistat criticilor din tribune. La un moment dat, și-a ridicat șortul arătând peluzei o fesă întreagă.
De aici, lucrurile au luat-o razna. Fanii s-au întors împotriva lui, ziariștii au exploatat momentul, iar Hagi n-a mai rezistat la conferința de presă de după și a urlat către sală: “Din cauza voastră, presa și televiziunea, că ne faceți cum ne faceți, nu mai putem să jucăm în București. Nu strâmba! Tu, cu mustață, nu strâmba! V-am obișnuit prea prost de 10 ani în condițiile care sunt în România, mă! Nu avem nimic. Merităm să ne faceți statuie! Fotbalul românesc se duce. În doi-trei ani va fi zero”.
Peste trei zile, România a bătut Moldova cu 5-1, iar la turneul final - ultimul Mondial la care am participat - a reușit să învingă Columbia și Anglia.
Seara de 3 iunie 1998 a rămas, însă, în istoria fotbalului românesc drept marea prezicere a lui Hagi. Ironia sorții face ca, fix la trei ani după acel moment, seria de necalificări să înceapă tocmai cu el selecționer.
Fotbalul românesc s-a apropiat de zero, dar n-a murit definitiv.
Dovadă că aseară, în Ghencea, Hagi și-a urmărit fiul calificat la Euro, chiar dacă la un moment dat - înainte de intrarea lui Ianis pe teren - în ochii lui se vedea același oțel rece de la conferința celebră de acum 26 de ani.
Și, ca un făcut, la final, căpitanul de azi a ținut și el un discurs-manifest. Deși nu e capabil să adune în privire furtuna pe care o stârnea Hagi, Nicolae Stanciu a răbufnit la adresa fanilor care au huiduit jocul tranchilizant al naționalei.
Esența e asta.
Să ne facem griji? De ce? (…) De ce să vă faceţi griji? Credeţi că e uşor? În primul rând, nu credeaţi că ne calificăm. (…) Noi mergem la EURO şi vă garantez că vom da tot ce avem mai bun. A fost un amical, încă nu a început EURO. Vom ajunge acolo şi sperăm să fim cea mai bună versiune a noastră
Cu riscul de a-i supăra pe domnul Florea și pe fanii pretențioși ai naționalei, Stanciu are dreptate. Și, spre deosebire de Hagi, felul lui de a fi echilibrează chiar și un discurs care se voia a fi dur.
Da, România n-a jucat nimic. Da, Drăgușin a arătat carențe. Da, lipsește Screciu. Da, Man a fost distrat. Da, mijlocașii noștri pasau ca și cum se apucaseră ieri de fotbal și, da, Coman și Olaru sunt anonimi uneori.
Dar România e la Euro, nu a primit încă niciun gol oficial și nu a pierdut niciun meci. Mai vorbim peste 12 zile, atunci când chiar va conta ce vedem pe gazon.
Până atunci, să ne bucurăm de somnul oferit de băieții lui Iordănescu.
E căldură mare și stresul de peste an ne mușcă de creier. Poate prea mult.
Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, pentru cele mai relevante știri din lumea sportului.
Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!
Adaugă comentariu
Pentru a comenta, trebuie să fii logat. Dacă ai deja un cont, intră în cont aici. Daca nu ai cont, click aici pentru a crea un cont nou.