EXCLUSIV | Victor Ponta dezvăluie cum a trăit ziua în care Steaua a câștigat CCE: “Era să leșin!” Fostul premier știe ce trebuie făcut în conflictul CSA-FCSB: ”Nu se mai poate asta în secolul 21”

Victor Ponta nu ratează meciurile importante din fotbalul mondial. Nici pe cele de baschet, prima sa iubire. Se uită și la NFL. Fostul premier al Românie glumește și spune că: "mă pricep mai bine la sport decât la politică". Sau poate că nu glumește. Și sportul este tot un soi de politică. Uneori, mai curată.

Într-un interviu acordat lui Cristian Munteanu, senior writer al iAMsport.ro, Victor Ponta a vorbit despre situația fotbalului românesc, atunci și acum.

Bună ziua, domnule Ponta. Suntem într-o zi aparte pentru fotbalul românesc. Dacă am mai avut performanțe bune la sporturile unde eram puternici pe vremea comunismului, handbal, gimnastică, înot, atletism, fotbalul este cam rătăcit pe ulițele performanței. Cum ați trăit ziua de 7 mai 1986? Vă mai amintiți?

Așa e, din păcate nu cred că nici copiii și nici nepoții noștri n-or să mai prindă așa un moment. Eram în București, eram elev. Am văzut meciul la unul dintre vecinii mei, eram vreo 10 oameni. La penalty-uri era să leșinăm toți. După meci am plecat, toată trupa, pe jos, la aeroportul Otopeni pentru a-i aștepta. Au spus la televizor că vine echipa în acea noapte. Au ajuns pe la 4-5 dimineața.

Eu stăteam la Gara de Nord. N-am calculat niciodată câți kilometri erau de la mine până la aeroport. Erau șuvoaie de oameni care mergeau acolo. N-o să uit acea seară.

Și ca să-ți dai seama ce mult înseamnă pentru mine, îți dau un exemplu. Eu și Crin Antonescu suntem steliști fanatici, iar primul guvern USL (n.r. - Uniunea Social-Liberală) l-am pus în mod special jurământul pe 7 mai. Învestirea guvernului a fost atunci, iar lumea nu știa de ce. Crin era și e la fel de pasionat ca și mine.

Și ați stat la Otopeni până a ajuns aeronava?

Sigur, da. Am făcut niște ore pe drum. Chiar dacă era vremea comunismului, n-am simțit că ne-ar opri cineva. Valentin Ceaușescu era la Sevilla, dar cred că a vorbit ca oamenii să se poată aduna la aeroport. S-a spus și la televizor ora la care ajunge avionul cu fotbaliștii Stelei.

Mama nu a comentat că plecam la ora aceea, pentru că nu era nimic periculos. Era o explozie de bucurie.

Credeați că putem învinge Barcelona?

Nu prea înțelegeam noi pe vremea aceea ce înseamnă Barcelona, bugete, etc. Nu aveam de unde să ne luăm informații. Auzisem de ei, normal. Apropo, sunt fan Barcelona de atunci. Fiul meu e cu Real Madrid (n.r. - râde). Deci nu cred că înțelegeam atunci cât de mare e succesul.

Începusem să ne obișnuim. A fost Craiova prima, apoi Dinamo, iar noi, care trăiam cu gândul de a face mai mult decât dinamoviștii, simplul fapt că eram în finală...

Însă nu mi-am imaginat că n-o să se mai întâmple niciodată așa ceva pe parcursul vieții mele. Țin minte finala din 1989, cu Milan, dar acolo a fost cu totul altceva. Acum, gândul ca o echipă românească să ajungă în finala Champions League... e utopie.

Și, pentru că tot suntem în plasa celui mai iubit și hulit sport din lume, ce spuneți de conflictul acesta care mănâncă ficații suporterilor roș-albaștri, cel dintre CSA și FCSB?

La problema noastră, da. Nu doar suporterilor, ci și mie-mi mănâncă ficații (n.r. - râde). Pentru că eu țin și cu FCSB, nu mă interesează că a lui Gigi Becali. Nu asta e important și, chiar dacă Becali are multe păcate, dar e și cel care a băgat bani în echipă. Dar nu e vorba despre el.

Îmi mănâncă ficații pentru că, de câte ori mă bucur și postez sau spun că sunt stelist, primesc înjurături de la cei rămași într-o luptă care nu-și mai are sensul.

Nu se mai poate să ai o echipă a Ministerului Apărării în secolul 21. Orgoliile să se termine, pentru că niciuna nu are resurse nelimitate. FCSB are mai mulți bani, e adevărat. Să încerce să redevină o singură echipă, care să conteze nu doar în România. Pentru că, scuze, campionatul nostru e pentru somn, e de adormit. Cu mici excepții, nu prea poți vedea fotbal în România.

Și cum se poate face acest lucru?

Să încerce, împreună, să ajungă să joace în competiții europene. Luptele astea fratricide întodeauna au fost duse de oameni incapabili de dialog.

Mie mi se pare că personajul Talpan, un om îmbrăcat în uniforma armatei, care de ani de zile trăiește numai din acest conflict, spune niște lucruri absolut aberante.

Știam că militarii se ocupă cu armate și cu războaiele, nu cu fotbalul. Aberațiile pe care le spune Talpan, care arată că nu înțelege nimic din ceea ce înseamnă sport, și faptul că tuturor miniștrilor, de-a lungul timpului, le-a fost frică de el, nu fac decât rău.

Când o să scăpăm și de Talpan, și de fanaticii dintr-o tabără sau alta, sper să fie din nou Steaua-FCSB și nu doar să se mulțumească că după nouă ani, ce să spun, ai bătut pe Voluntari și Sepsi și ai ieșit campion.

Ci să ajungi în grupele Ligii Campionilor, să vină la București... Manchester City, United, Real Madrid. Altfel e o luptă absurdă. Eu văd că la Steaua sunt cei care s-au certat cu Gigi, la FCSB nu vin cei care nu acceptă stilul lui și uite așa ne bucurăm și noi o dată la nouă ani, când luăm un titlu.

Seara, pe la 21.30, m-a chemat domnul Alecsandrescu în camera lui de hotel şi mi-a dat echipamentul. Acel echipament verde şi mănuşile, pe la 21. 30. Am dormit cu ele în pat Helmuth Duckadam pentru Orange sport

Domnului Pandele nu o să-i placă trimiterea la Voluntari.

Și dacă nu îi place, nu mă deranjează. Eu cred despre sportul profesionist nu există fără suporteri. La Manchester, Real Madrid, Barcelona, nu există un loc liber în tribune. Povestea asta românească în care tu ai niște bani de la primărie și faci niște echipe... pentru că Voluntari are echipă foarte bună la baschet. Dar care e scopul?

Stelist-fcsbist cum sunt, m-am bucurat cel mai tare când în Superligă au venit și Craiova, Dinamo, Rapid. Una e să joci și să vezi 30-40 de mii de oameni pe stadion, și alta să ai niște echipe cu bugete bune, dar nu reprezintă decât ambiția, bună de altfel, a unui primar.

Cum vedeți dvs. o aplanare, sau chiar o încheiere, amiabilă a acestui confict?

Eu nu cred că aș putea lucra cu Gigi Becali. Nu pot să-i judec nici pe cei de la Steaua. Eu nu l-aș băga în seamă, pe chestii juridice, pe unul ca Talpan. Dar Steaua e mult mai mult decât oamenii aceștia. E vorba de o istorie, de o tradiție. Personajele vin și pleacă.

Sportul e un fenomen social, iar noi nu-l tratăm ca atare. Pentru că nu înțelegem că e altceva decât aici, între noi.

Viața m-a învățat că atunci când există voință, există soluții. Că e legal acum, că schimbi legea, te înțelegi cumva. În cazul de față nu cred că există nici voință, nici curaj. Cred că la un moment dat o să existe.

Din punct de vedere instituțional, exemplul pozitiv este Ungaria. Nu mă interesează ce face Victor Orban în rest, dar maghiarii au reprezentat un model pentru mine din punct de vedere sportiv. Eu am încercat să-l copiez în România.

Iar exemplu de mentalitate rămâne Serbia. E o țară de trei ori mai mică decât România care ne “omoară” la toate sporturile de echipă. Dar are sportivi și la cele individuale. Nu numai Djokovic.

---

Adaugă iAMsport.ro ca sursă preferată în Google