EXCLUSIV | "Te sui în monopost și uiți de moarte!" Karl Wendlinger, pilotul care a fost pe pistă la decesele lui Senna și Ratzenberger, povestește ce a simțit în acele momente

În sfârșitul de săptămână abia trecut s-au împlinit 30 de ani de la un weekend îndoliat al Formulei 1.

Imaginați-vă o secundă sunetul fiarelor contorsionate la un accident de peste 230 de km/h. Apoi vestea că a murit un coleg pe care-l salutasei cu câteva minute în urmă. Iar pasiunea ta îți comandă să te sui într-un monopost de Formula 1, împotriva instinctului de conservare. Poate asta îi face uriași pe piloții anilor dintre 1950 și 2000, lipsa fricii. Completa lipsă a fricii de moarte.

În 1994, în Marele Premiu al statului San Marino, disputat pe pista de la Imola, au avut loc accidente cât pentru un sezon întreg. Rubens Barrichello, Roland Ratzenberger, Pedro Lamy, JJ Lehto, Ayrton Senna au fost piloții implicați în incidente foarte serioase. Ronald și Senna au decedat în urma acestora.

Karl Wendlinger a trăit aceste evenimente tragice de la fața locului. Pilotul austriac pilota pentru Sauber Mercedes. La Monaco, Karl a fost și el foarte aproape de moarte. După ce s-a trezit din comă, primul său gând a fost cum să revină mai repede în monopost.

Interviul-eveniment pe care l-am realizat cu Wendlinger, în exclusivitate pentru iAMsport.ro și în premieră pentru presa din România, oferă detalii despre Ayrton Senna și despre psihicul unui pilot de Formula 1.

Karl Wendlinger: "Am fost consternați și confuzi"

Bună dimineața, domnule Wendlinger. Mulțumim pentru amabilitate și pentru timpul acordat. Știu că este o perioadă grea a anului, mai ales pentru dumneavoastră, dar poveștile duc legendele mai departe. Îl cunoșteați pe Roland Ratzenberger? Ce tip de pilot era? Dar ca om?

Nu l-am cunoscut atât de bine pe Ronald. Cred că între noi era o diferență de câțiva ani, era cu 8 mai în vârstă decât mine, așa că nu am concurat împreună la nicio categorie auto. Nu cred că am vorbit cu el înainte de accident. Am discutat amândoi de 3-4 ori, dar nu în acel weekend. În afară de a ne saluta, desigur.

Însă știu că era un tip deschis, prietenos și empatic, și cred că avea deja amici foarte buni în paddock. Chiar dacă era de un timp scurt în Formula 1.

Ronald era doar la a treia sa cursă din F1. Se acomodase deja cu monopostul Simtek?

Echipa era una foarte mică. Erau la început de drum în Formula 1, iar el la fel. Cred că nu a avut prea multe sesiuni de teste înainte de accident. Încă se acomoda cu monopostul, dar și echipa avea nevoie de mai mult timp pentru a regla mașina cât mai bine.

Dacă și Roland, și Simtek ar fi avut mai multe etape la dispoziție, mai mulți kilometri, atunci s-ar fi obișnuit din ce în ce mai bine cu monopostul. Nu știu cât de familiar era el cu mașina la Imola.

Care era starea dumneavoastră după accidentul extrem de violent al lui Rubens Barichello, din antrenamente, și cel fatal al lui Ratzenberger, din calificări? Care vă erau gândurile când v-ați urcat la volanul monopostului Sauber?

Accidentul lui Rubens a fost extrem de spectaculos. Dar aproape că nu a avut nicio leziune. Bun, nu a continuat să concureze în weekend, din cauza unei probleme la nas, dar nu a fost rănit serios. La puțin timp după ce am aflat asta, opinia generală în paddock era că monoposturile sunt extrem de sigure, că aproape nu mai există niciun risc chiar și la accidente majore.

Apoi a venit accidentul lui Roland, de sâmbătă, și vestea că a murit. Am fost consternați și confuzi. Au fost multe discuții, multe gânduri. A fost extrem de dificil, după accidentul lui, să rămân concentrat și să mă axez pe pilotat.

Pe de o parte, ai pierdut un coleg, iar pe de alta Marele Premiu continuă, așa că trebuie să-ți păstrezi concentrarea. A fost foarte greu psihic.

Karl Wendlinger: "Te sui în monopost și uiți de moarte"

A existat un moment, un singur moment, în care frica s-a strecurat în gândurile dumneavoastră?

Nu, deloc. Am fost trist, îngândurat, dar nu am simțit frică și nici nu mi-am pus problema dacă să continui sau nu.

După un astfel de accident oribil, în care afli că pilotul a murit, sunt doar două decizii de luat. Fie spui <stop>, fie continui. Pentru mine a fost repede clar că vreau să pilotez. Așa că a trebuit să mă concentrez 100% pe ce făceam, pentru siguranța mea. Mental, a fost un weekend extrem de greu.

Am procesat tot ce s-a întâmplat mai mult singur. Au fost ceva dialoguri cu câțiva dintre membrii echipei Sauber-Mercedes, dar nu era atunci timpul și locul pentru discuții amănunțite.

Senna and Schumacher's reactions to Roland Ratzenberger's accident, Saturday, April 30.
Apparently Schumacher had the same impression that everyone there in Imola: the crash had been fatal. pic.twitter.com/thbXuCc1S1

— Petrolhead 🏁 (@NuvolariTazio1) February 26, 2023

La startul cursei a urmat un alt accident, cel al lui Pedro Lamy cu JJ Lehto. Ați simțit că e, poate, un Grand Prix blestemat?

Nu am simțit asta. Era chiar în spatele lui JJ Lehto pe grilă, așa că am văzut că a calat motorul. Am demarat pe lângă, așa că nu l-am văzut pe Lamy izbindu-se de el.

Apoi a intrat safety car-ul, am încetinit, iar când am trecut pe lângă monoposturi, le-am văzut avariate. Dar nu m-am gândit nici atunci să mă opresc, chiar dacă avuseseră loc atâtea accidente. Cursa continua, eu eram o parte din ea, și eram decis să o duc la bun sfârșit.

După restart, a avut loc accidentul lui Senna. Ați văzut Williams-ul lovit al brazilianului, trecând pe lângă el. V-ați dat seama imediat că e un accident grav? Ce ați simțit în acele secunde?

Am trecut de Tamburello (n.r. – virajul unde ieșise Senna în decor) la o viteză destul de mare, chiar dacă se fluturau steagurile galbene - dar eram destul de aproape de Senna – și nu mi-am dat seama dacă e Williams-ul lui Ayrton sau al lui Damon Hill. Apoi s-a scos steagul roșu, așa că am intrat din nou la boxe.

M-am dat jos din mașină, au venit membrii echipei și mi-au spus că este Senna, dar că nu se știe încă dacă e grav accidentul. Însă noi nu aveam timp să ne uităm la reluari sau cum îi acordau primul ajutor. Trebuia să ne ocupăm de monopost.

Cineva mi-a zis că: <Senna pare să fie ok>. Apoi a plecat cu elicopterul, iar asta nu îți dă o senzație prea bună, pentru că știi că e ceva grav.

Apoi a venit semnul că în zece minute ne întorcem pe pistă, iar, dacă decizi că vrei să continui, te sui în monopost și uiți de accidente, moarte sau altceva. Nu ai timp să fii trist sau să te gândești la altceva în afară de ceea ce ai de făcut.

E mai bine că nu există un timp în care un pilot să se gândească la ceea ce s-a întâmplat? Dacă ar exista, mă gândesc că unii dintre ei ar avea probleme în a se urca din nou în monopost.

Da, s-ar putea să fie asta. Eu am văzut că elicopterul pleacă, dar, pe de altă parte, cursa continua. Așa că, inconștient, te gândești că poate nu a fost așa de grav. Speri că e doar vorba de o accidentare.

Așa cum ai spus, dacă ai ști adevărul poate că ți-ai da seama că nu e bine să continui.

Karl Wendlinger: "Asta l-a făcut cu adevărat special pe Senna"

Ce îl făcea pe Ayrton cu adevărat deosebit ca pilot? Dar ca om, ca persoană obișnuită?

Nu l-am cunoscut foarte bine, adică nu la nivel personal. Am vorbit mai pe larg în 1993, la Suzuka, în Japonia. Ne-am întâlnit în hotel și am vorbit mai multe zeci de minute.

Cred că Senna a fost unul dintre cei mai buni, dacă nu cumva cel mai bun. Abilitatea lui se vedea în momentele în care reușea să câștige curse când nu avea cea mai bună mașină de pe grilă.

În 1993, poate că McLaren-ul său era cel mai bun în termeni de manevrabilitate, dar sigur avea mulți cai putere mai puțini decât Williams-ul lui Alain Prost. Dar chiar și așa, Ayrton a câștigat curse în anul acela (n.r. – 5 la număr)

A avut capacitatea de a scoate dintr-un monopost de Formula 1 mai mult decât oricine altcineva din acel timp. Era foarte profesionist, determinat, câteodată dur, fără compromisuri. Când voia să te depășească, o făcea fără menajamente.

Pe de altă parte, a existat un Senna cu un profil diferit față de pilot. A ajutat mulți copii defavorizați din Brazilia, a fost un om cald și cu gândul la cei mai puțin norocoși.

Un pilot dur, dar recunoscător pentru succesul său, care s-a preocupat și de altceva decât cariera sa de pilot. A ajutat oameni săraci din țara sa. Iar asta l-a făcut cu adevărat special.

Însă cred, și dumneavoastră puteți confirma sau infirma, că în ultimii săi ani, Senna ajunsese la un echilibru între cele două laturi ale sale.

Da, cred că ai dreptate. În anii ’93-’94, era la un nivel foarte înalt din punct de vedere al pilotajului. Era mult mai echilibrat din punct de vedere mental. Cele două laturi ale personalității sale erau mai apropiate. Empatia din afara pistei se vedea și în curse.

Hace 30 años, Ayrton Senna salvaba la vida de Érik Comas. En los entrenamientos del GP de Bélgica en 1992, el francés perdió el control y chocó. El brasileño lo vio inconsciente, frenó, lo asistió y apagó el motor del auto para evitar un incendio. pic.twitter.com/35vXIjUFp3

— VarskySports (@VarskySports) August 28, 2022

Cursa de la Imola a venit cu un rezultat bun pentru dumneavoastră, locul 4, dar ați pierdut doi colegi. Apoi a venit accidentul mare de la Monaco. A fost o consecință a weekendului îndoliat de la Imola?

Sincer să fiu, nu-mi aduc aminte nimic de la Monaco. Joi am avut primele antrenamente, iar atunci s-a întâmplat accidentul. M-am întâlnit cu amici, în apartamentul meu din Monaco, am alergat puțin, ceva fitness. Îți pot spune că am fost calm, relaxat.

După ziua de joi, nu-mi amintesc nimic. Nici micul dejun, absolut nimic. Nu știu exact de ce s-a petrecut acel accident al meu. Am pierdut mașina sub frânare, iar unghiul în care am lovit barierele de protecție a fost rău. Însă nu știu ce am făcut greșit. Nu-mi amintesc.

Ce pot să spun este că, chiar și după imensa tristețe de după Imola, eram într-o dispoziție liniștită. Nu m-am gândit nicio clipă că ar fi periculos. Eram concentrat și determinat să continui în F1.

Karl Wendlinger: "Am vrut să revin cât mai repede"

Cum v-a afectat acel accident de la Monaco? Ați fost în comă pentru câteva săptămâni.

Am avut o perioadă foarte dificilă, așa cum îți imaginezi. Sezonul era terminat pentru mine, clar. Am vrut să revin cât mai repede în Formula 1, nu m-am gândit să renunț.

Am muncit foarte mult fizic pentru a fi apt pentru sezonul 1995. Am avut două sesiuni de teste cu echipa, pentru a vedea dacă sunt apt. La al doilea, în Barcelona, m-am descurcat foarte bine. Așa că am primit un contract pentru un an.

Din păcate, pe durata iernii, din cauza efortului depus, concentrării, sechelelor rămase de la accident... și-au spus cuvântul. Așa că la începutul sezonului eram într-o stare proastă din punct de vedere mental. Nu am avut rezultate bune, așa că, după patru curse, Sauber-Mercedes a luat decizia de a mă înlocui.

Mi-a fost dată șansa de a reveni în ultimele două curse ale anului, dar nu am am reușit să profit de aceasta, iar cariera mea în Formula 1 s-a terminat. Nu a fost decizia mea. Însă o înțeleg, pentru că nu am mai performat.

Peter Sauber v-a sunat ca să vă întoarceți pentru ultimele două curse?

Da. Făcusem câteva teste în ultimele săptămâni, la Mugello, iar timpii meu erau foarte buni. Peter a zis că sunt într-o stare mai bună, așa că pot urca din nou în monopost la Suzuka și Adelaide. Dar nu am putut confirma, în condiții de cursă, rezultatele bune din teste.

Cred că aveam nevoie de mai mult timp să revin după accidentul din Monaco, dar gândul meu era să mă întorc cât mai repede. În Formula 1, mai ales în acea vreme, nu puteai să zici: <ok, acum stau un an deoparte pentru a mă reface>. Nu ai acest timp la dispoziție. Singura posibilitate era să revin cât mai repede.

For the King of Monaco. 👑 We're proud to race in his honour and in his colours at the #MonacoGP.

Pelo Rei de Monaco. 👑 Estamos orgulhosos de pilotar em sua homenagem e com suas cores no #MonacoGP#Senna30 #SennaSempre #OKX pic.twitter.com/dVCR5LyLWM

— McLaren (@McLarenF1) May 21, 2024

Dar apoi, când v-ați revenit complet, ați continuat cariera și ați avut rezultate excelente. Dublu câștigător al cursei de 24 de ore de la LeMans, plus campion mondial în FIA GT.

Îmi amintesc o mulțime de momente bune din Formula 1, am avut o carieră bună acolo, chiar și puțin succes. Mi-a plăcut, apoi a trebuit să plec, dar niciodată nu m-am gândit cu mânie în urmă.

Sunt mândru că am ajuns acolo. Au existat și perioade grele, e adevărat, dar sentimentul general e unul pozitiv.

---

Intră acum pe canalul iAM Sport de WhatsApp și afli instant toate știrile care contează!

Urmărește iAMsport.ro și pe Google News, Facebook sau YouTube. Zi de zi ai conținut de ultimă oră din lumea sportului.